Page 319 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 15
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI BOLI AUTOIMUNE

4. Ulrich Treichel, Guido Gerken, Karl-Hermann Meyer. Autoantibodies in Chronic Hepatitis. In
Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar
Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 835-837.

15.3.2 Anticorpi anti-fibră musculară netedă (ASMA)

Informaţii generale:
Anticorpii ASMA se asociază cu afecţiuni autoimune ale ficatului şi căilor biliare. Prevalenţa ASMA în
hepatita autoimună sau în hepatita cronică activă este de 70-90%, pe când în ciroza biliară primitivă
este de 20-30%. Epitopii ţintă pentru aceşti autoanticorpi sunt reprezentaţi de actină şi de alte
componente ale citoscheletului cum arf fi troponina, vimentinul şi tropomiozina 1;2;4;5 .
În hepatita autoimună de tip 1, ţinta antigenică pentru ASMA este actina F. Prezenţa anticorpilor anti-
actină este relevantă în special la pacienţii pediatrici, unde pot fi singurul marker al bolii (chiar în titruri
mici). Studiile efectuate au arătat că acest tip de anticorpi este asociat cu un debut al bolii la o vârstă
mai tânără, haplotipul HLA-A1-B8-DR3, o frecvenţă mai mare a eşecului terapeutic şi a mortalităţii prin
boală hepatică şi cu necesitatea efectuării precoce a transplantului hepatic, în comparaţie cu pacienţii
care sunt diagnosticaţi cu hepatită autoimună tip 1, dar nu prezintă anticorpi anti-actină .
2
În cursul terapiei imunosupresoare, se constată dispariţia ASMA la majoritatea pacienţilor, cu toate
acestea statusul serologic nu poate avea valoare predictivă asupra ratei de recăderi la întreruperea
corticoterapiei. Mai mult, atât titrul iniţial al anticorpilor cât şi dinamica lor în cursul bolii nu reprezintă
markeri de prognostic pentru hepatita autoimună de tip 1.
În concluzie, ASMA nu sunt implicaţi în patogenia bolii şi de aceea determinarea lor are mai mult
valoare diagnostică decât prognostică .
2
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese) . 3
Specimen recoltat - sânge venos . 3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
3
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
3
Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian .
3
Stabilitate probă - serul separat este stabil 8 ore la temperatura camerei 2 zile la 2-8°C; timp mai
îndelungat la -20°C .
3
Metodă – ELISA .
3
Valori de referinţă
Rezultatele sunt exprimate în unităţi arbitrare (AU) şi sunt interpretate astfel:
<20 AU : negativ
20-30 U/mL : slab pozitiv
>30 U/mL: pozitiv . 3
Limite şi interferenţe
319