Page 326 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

15 MARKERI BOLI AUTOIMUNE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Volum probă - minim 0.5 mL ser .
1
Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian .
1
Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C .
1
Metodă – imunofluorescenţă indirectă .
1
Valori de referinţă- EMA IgG : Titru <1/ 10 .

1
Interpretarea rezultatelor
Un titru crescut al anticorpilor anti-endomisium IgG la un pacient cu deficit de imunoglobulina A, susţine
diagnosticul de boală celiacă, însă acesta trebuie confirmat prin biopsia mucoasei intestinale .
3
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
2. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Endomysial (EMA) Antibody
IgG. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
3. V. Kumar, M. Jarzabek-Chorzelska, J. Sulej, Krystyna Karnewska, T. Farrell, S. Jablonska
Celiac Disease and Immunoglobulin A Deficiency: How Effective Are the Serological Methods of
Diagnosis? Clin Diagn Lab Immunol. 2002 November; 9(6): 1295–1300.

15.3.8 Anticorpi anti-gliadin IgG

Informaţii generale şi recomandări
Boala celiacă se caracterizează printr-o intoleranţă cronică la fracţiunile solubile în alcool ale
glutenului: gliadinul din grâu şi prolaminele din orz, secară şi ovăz. Dintre acestea, gliadinul reprezintă
cel mai toxic component al glutenului. Modificările histopatologice de la nivelul intestinului subţire sunt
reprezentate de: infiltrat limfocitar, hiperplazia criptelor şi atrofia vilozităţilor intestinale.
Tabloul clinic al bolii este extrem de heterogen, de la forma clasică cu tulburări gastrointestinale severe
şi sindrom de malabsorbţie până la forme silenţioase/asimptomatice şi latente, cele din urmă având
potenţial de a dezvolta manifestări clinice.
Dermatita herpetiformă constituie o manifestare extraintestinală particulară a intoleranţei la gluten.
Printre categoriile de pacienţi cu risc crescut de a dezvolta boala celiacă se numără rudele de gradul
I ale celor cunoscuţi cu această afecţiune, pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent, sindrom
Sjögren, sindrom Down, deficit selectiv de IgA. Boala celiacă a fost de asemenea descrisă şi la unele
persoane cu manifestări neurologice de cauză incertă: ataxie cerebeloasă, neuropatie, epilepsie,
migrenă.
Afecţiunea netratată se asociază cu o rată de morbiditate şi mortalitate crescute, datorită posibilităţii

326