Page 334 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

5. J.L. Brown et al. The clinical significance of molecular variation within the hepatitis B genome. în
Hepatology, 1992; 15:144-148.
6. K.Ohata et al. Hepatocellular carcinoma în HBV-infection. în J Gastroenterol Hepatol 2004; 19:
670-675.
7. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2006. Ref TypeCatalog.
8. World Health Organization. Hepatitis B. WHO Fact Sheet 204 (revised October 2000).

18.3.7 Virusul hepatitei B (HBV) - genotipare

Informaţii generale şi recomandări ale genotipării HBV
Virusul hepatitei B, un virus ADN, este membru al familiei Hepadnaviridae care se replică prin revers-
transcrierea ARN-ului pregenomic încapsidat cu ajutorul polimerazei virale. Polimeraza nu prezintă
capacitate de “corectare a erorilor de citire” apărute la transcriere astfel că heterogenitatea secvenţelor
este o caracteristică a HBV.
Analiza secvenţelor ADN a genomului viral a condus la identificarea a 4 gene diferite, denumite C, S, P
şi X care codifică AgHBc/HBe, AgHBs, polimeraza şi respectiv proteinele HBx. Expresia acestor gene
este reglată de către 4 promotori (S1p, S2p, Cp şi Xp) şi 2 intensificatori (enhancer I, II) .
4
Analiza filogenetică a condus la clasificarea HBV în 8 genotipuri care diferă unul de celălalt în proporţie
de >8% la nivelul secvenţelor nucleotidice ale întregului genom şi în proporţie de >4% la nivelul genei
S. De la prima descriere ale celor 4 genotipuri (A-D) în 1988, au mai fost identificate încă 4 (E-H). În
plus, în cadrul genotipurilor A, B, C şi F au fost descrise subgenotipuri care diferă între ele în proporţie
de >4%.
Cele 8 genotipuri prezintă o distribuţie geografică distinctă. Genotipul A este prevalent în nord-vestul
Europei, America de Nord şi Africa, genotipurile B şi C predomină în Asia, genotipul D are o distribuţie
ubicuitară, dar predomină în zona mediteraneeană. Genotipul E este întâlnit în Africa, genotipul F la
populaţiile aborigene din America de Sud, iar genotipul H este limitat la populaţiile amerindiene din
America Centrală. Distribuţia genotipului G sa este mai puţin clară .
1;4
Prima evidenţă a faptului că proprietăţile biologice ale HBV diferă în funcţie de genotip a fost observaţia
că mutaţia ce introduce un codon stop prematur în poziţia 1896 a regiunii pre-core este întâlnită
frecvent în regiunile în care predomină genotipul D şi este absentă în regiunile cu genotipul A. Ulterior,
s-a constatat că heterogenitatea în distribuţia globală a genotipurilor HBV este responsabilă nu numai
de diferenţele în prevalenţa mutaţiilor HBV în diferite populaţii, ci şi de diferenţele în evoluţia clinică a
infecţiei HBV şi în răspunsul la tratamentul antiviral.
Legătura dintre mutaţiile HBV şi genotipuri
Regiunea precore-core a genomului HBV codifică proteina de fuziune precore-core care este modificată
post-translaţional pentru a da naştere AgHBe. Funcţia exactă a AgHBe nu este bine cunoscută; se
crede că deţine un rol în imunomodulare şi poate altera răspunsul gazdei la proteina core. Astfel,

334