Page 375 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

a contacţilor aceleiaşi categorii de pacienţi, reducerea folosirii inadecvate a fluorochinolonelor
ca tratament empiric al pneumoniilor (practică ce a fost incriminată în dezvoltarea rezistenţei la
fluorochinolone a M. tuberculosis) şi a întârzierii iniţierii tratamentului tuberculostatic la pacienţii cu
test PCR pozitiv .
3
Tuberculoza genito-urinară se manifestă ca o infecţie repetată a tractului urinar, care nu răspunde
la antibioticele obişnuite. Simptomele sunt în general intermitente şi nespecifice, cele mai frecvente
manifestări fiind: poliuria (iniţial în timpul zilei, ulterior noaptea), disuria, durerea suprapubiană,
hematuria, piuria şi febra.
Criteriul de diagnostic pentru tuberculoza genito-urinară este izolarea Mycobacterium tuberculosis
din urină. Acest lucru nu este uşor de realizat, deoarece descărcarea bacililor în urină este sporadică
şi, mai important, numărul bacteriilor urinare este mic. Cultura este cea mai sensibilă metodă, dar
durează 6-8 săptămâni, din cauza ratei lente de creştere a mycobacteriilor. De aceea tehnica cea mai
folosită în situaţiile paucibacilare este PCR-ul, prezenţa unui număr extrem de mic de bacterii putând
fi astfel detectată în termen de 24-48 ore. Sensibilitatea ridicată a PCR face din această metodă una
precisă pentru detectarea ADN-ului bacteriilor din complexul Mycobacterium tuberculosis în probele
de urină .
8
Meningita tuberculoasă este dificil de diagnosticat; simptomatologia neurologică se instalează
insidios, pe fondul impregnaţiei bacilare. Debutul este prelungit, cu febră sau subfebrilităţi, vărsături,
fotofobie, cefalee şi ameţeli. În perioada de stare la sindromul de iritaţie meningeană, care poate fi
incomplet sau slab exprimat, se adaugă semne de afectare a nervilor oculomotori (ptoză palpebrală,
strabism etc.).
La persoanele imunocompetente Mycobacterium tuberculosis determină o formă acută sau subacută
de boală caracterizată prin febră, cefalee, somnolenţă, meningism şi confuzie ce durează aproximativ
2-3 săptămâni.
Diagnosticul de meningită tuberculoasă se stabileşte în urma evidenţierii bacilului la nivelul lichidului
cefalorahidian. Un diagnostic rapid şi fiabil în cazul acestei afecţiuni poate fi dat de utilizarea PCR-ului,
deşi rezultate fals negative ar putea să apară în probele care conţin foarte puţine microorganisme .
6;9
Pleurezia TBC apare la aproximativ 30% dintre pacienţii cu tuberculoză. Afectarea pleurală poate fi
primară, secundară tuberculozei pulmonare sau produsă prin reactivarea infecţiei în contextul unei
imunosupresii. Bacilii TB sunt rareori vizualizaţi pe preparatele colorate Ziehl-Neelsen sau izolaţi
în cultură, deoarece revărsatul pleural în tuberculoză se dezvoltă ca urmare a unor mecanisme
imunologice (reacţie de hipersensibilitate de tip întârziat faţă de proteinele de Mycobacterium).
Determinarea adenozin deaminazei (ADA) în lichidul pleural prezintă de asemenea o sensibilitate şi o
specificitate redusă. Într-un studiu publicat în 2001 s-a constatat că testul PCR din lichidul pleural are
o sensibilitate şi specificitate de 70% şi, respective, 100% .
1;9
Tuberculoza peritoneală este o manifestare neobişnuită a infecţiei extrapulmonare cu Mycobacterium
tuberculosis. Prezintă un risc crescut pacienţii cu ciroză, infecţie HIV, diabet zaharat, neoplazii,
tratament cu agenţi biologici (anti-TNF alfa), precum şi cei cu dializă peritoneală ambulatorie continuă
(CAPD). Infecţia se produce cel mai frecvent ca urmare a reactivării unor focare tuberculoase latente
din peritoneu rezultate ca urmare a diseminării hematogene de la un focar pulmonar primar. Mai
rar, mycobacteriile pătrund în cavitatea peritoneală transmural în cazul infecţiei intestinului subţire

375