Page 376 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

sau contiguu în cazul salpingitei TBC. Peste 90% dintre pacienţii cu peritonită TBC prezintă ascită
în momentul stabilirii diagnosticului (mecanismul de producere a ascitei este similar celui implicat
în carcinomatoza pleurală); un număr redus asociază o formă fibroadezivă “uscată”. Deoarece
mortalitatea este mare în cazul peritonitei TBC testele moleculare pot stabili rapid diagnosticul .
4;9
Pericardita TBC reprezintă cea mai frecventă cauză de pericardită în Africa şi în alte ţări în care
tuberculoza este o problemă majoră de sănătate şi în care de asemenea prevalenţa infecţiei HIV
este mare. În ţările dezvoltate incidenţa pericarditei tuberculoase este mult mai mică (doar 4% din
totalul pericarditelor). Afectarea pericardică se produce de obicei prin diseminarea limfatică retrogradă
de la ganglionii limfatici peritraheali, peribronşici sau mediastinali sau prin diseminare hematogenă
de la un focar primar. Rareori este implicată o diseminare contiguă de la o leziune pulmonară.
Răspunsul imun faţă de bacilii acid-alcoolo-rezistenţi viabili care pătrund la nivelul pericardului
este responsabil de morbiditatea asociată cu pericardita TBC. Antigenele proteice bacilare induc
o reacţie de hipersensibilitate de tip întârziat caracterizată prin eliberarea de limfokine de către
limfocitele stimulate, care activează macrofagele şi influenţează formarea de granuloame. Se descriu
4 stadii în evoluţia pericarditei tuberculoase: exsudativ-fibrinos cu formarea granulomului precoce;
de efuziune serosanguină; de resorbţie a efuziunii cu organizarea cazeificării granulomatoase şi
îngroşarea pericardului cauzată de fibrină, colagenoză şi în final de fibroză; de cicatrizare care are
drept consecinţă finală dezvoltarea pericarditei constrictive. Din punct de vedere clinic pericardita
TBC se poate prezenta sub 3 forme: revărsat pericardic ce se poate complica în 10% din cazuri cu
tamponadă pericardică, pericardită constrictivă şi o combinaţie de revărsat lichidian cu constricţie.
Determinarea ADN-ului pentru complexul Mycobacterium tuberculosis în lichidul pericardic constituie
o metodă rapidă de stabilire a diagnosticului şi de iniţiere precoce a terapiei tuberculostatice . 2
Tuberculoza osteoarticulară este responsabilă de aproximativ 10% din cazurile de tuberculoză
extrapulmonară. Cele mai frecvente localizări ale infecţiei sunt: vertebrele (50%), articulaţia şoldului
(15%) şi cea a genunchiului (15%). Distrucţiile şi deformările osoase constituie un semn tardiv de
tuberculoză. Analiza prin tehnica PCR a lichidului sinovial constituie o metodă rapidă de diagnostic al
artritei genunchiului .
7
Recomandări pentru determinarea Mycobacterium tuberculosis - ADN
1. Detectarea rapidă a complexului Mycobacterium tuberculosis ADN în diverse produse
patologice.
2. Diagnosticul tuberculozei în asociere cu izolarea M. tuberculosis în cultură .
6
Pregătire pacient - nu este necesară .
5
Specimen recoltat – a) probe recoltate din tractul respirator: spută, lichid obţinut prin spălătură
bronşică sau lavaj bronho-alveolar; b) o probă de urină spontană; c) lichid cefalorahidian recoltat prin
puncţie lombară; d) lichid de puncţie (pleural, pericardic, ascită, sinovial) .
5
Recipient de recoltare - eprubetă pentru urină; recipient steril pentru restul probelor .
5
Cantitate recoltată – a) 3 mL; b) 5 mL; c) şi d) minimum 2 mL . 5
Prelucrare necesară după recoltare - probele nu vor fi centrifugate .
5
Stabilitate probă - probele sunt stabile 48 ore la 2-4°C înainte de extracţia acizilor nucleici .
5
Metodă - Real-time PCR TaqMan: reacţie de polimerizare în lanţ cu detecţie în timp real a produsului
PCR acumulat, prin măsurarea fluorescenţei emise (test calitativ) . 5
376