Page 374 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

nivel mondial.
Omul este singurul rezervor pentru M. tuberculosis, sursa de infecţie fiind reprezentată de bolnavii
care elimină bacilii pe cale respiratorie (excretori pulmonari), renală (excretori renali) sau prin
abcedare ganglionară (excretori ganglionari). Există şi excretori cutanaţi, cum este cazul bolnavilor
de tuberculoză osoasă.
Forma clinică cea mai frecventă este tuberculoza pulmonară, însă această afecţiune poate avea
multe alte localizări extrapulmonare (în ~10% din cazuri): osteoarticulară, ganglionară, genitourinară,
intestinală, meningiană .
6;9
Tuberculoza pulmonară
Testele de laborator convenţionale utilizate în depistarea infecţiei sunt examenul microscopic pentru
evidenţierea bacililor acid-alcoolo-rezistenţi (coloraţia Ziehl-Neelsen, coloraţii fluorescente) şi cultura
mycobacteriilor (metoda standad de diagnostic). Deşi rapid şi puţin costisitor examenul microscopic
are o valoare limitată datorită sensibilităţii sale reduse (50-70%) şi valorii predictive pozitive scăzute în
regiunile în care izolarea mycobacteriilor non-tuberculoase este frecventă (50-80%). Cultura stabileşte
definitiv diagnosticul de tuberculoză, însă datorită ratei lente de creştere a mycobacteriilor rezultatele
sunt disponibile în medie după 4-6 săptămâni. Ca urmare a dezvoltării tehnicilor de amplificare a acizilor
nucleici (PCR) şi introducerii acestora în practica medicală curentă s-a îmbunătăţit management-
ul pacienţilor suspectaţi de tuberculoză: iniţierea precoce a tratamentului, ameliorarea stării clinice,
crearea unor posibilităţi mai mari de stopare a transmiterii infecţiei şi a unor intervenţii de sănătate
publică mai eficiente. În SUA, CDC (Center for Disease Control and Prevention) a elaborat recent un
ghid de utilizare a testelor de amplificare a acizilor nucleici în diagnosticul tuberculozei pulmonare.
Astfel CDC recomandă ca testul PCR să fie efectuat cel puţin într-o probă de secreţie respiratorie la
toţi pacienţi cu semne şi simptome de tuberculoză pulmonară (tuse care persistă de >3 săptămâni fără
o cauză evidentă, leziuni radiologice compatibile cu TBC), la cei suspectaţi de TBC dar fără diagnostic
confirmat sau în situaţiile în care rezultatul testului ar putea modifica management-ul cazului sau
activităţile de supraveghere a contacţilor .
3
Testul PCR se bazează pe amplificarea unei secvenţe unice a genei katG prezente la membri
complexului Mycobacterium tuberculosis: Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium bovis,
Mycobacterium africanum, Mycobacterium microti. Este posibilă astfel detectarea rapidă a ADN-ului
complexului Mycobacterium tuberculosis în decurs de 24-48 ore de la sosirea probelor în laboratorul
la care se face testarea . În comparaţie cu examenul microscopic valoarea adăugată a testului PCR
5;6
constă în următoarele:
- valoare predictivă pozitivă mare (>95%) la pacienţii cu examen microscopic pozitiv care
provin din regiuni în care izolarea mycobacteriilor non-tuberculoase este frecventă;
- confirmă rapid prezenţa Mycobacterium tuberculosis la 50-80% dintre pacienţii cu examen
microscopic negativ şi culturi pozitive.
În comparaţie cu izolarea în cultură testele PCR pot detecta prezenţa Mycobacterium tuberculosis
cu câteva săptămâni mai devreme la 70-90% dintre pacienţii suspectaţi de tuberculoză, al căror
diagnostic este confirmat ulterior prin cultură.
Astfel beneficiile testelor PCR sunt evidente: evitarea unui tratament tuberculostatic nenecesar la
pacienţii cu examen microscopic pozitiv şi test PCR negativ, evitarea investigării şi izolării inutile

374