Page 506 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

21 TESTE DE MICROBIOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

21.3 TRACT RESPIRATOR INFERIOR

21.3.1 Examenul bacteriologic al sputei

Informaţii generale
Infecţiile tractului respirator inferior sunt determinate de virusuri, bacterii şi mai rar de fungi sau
protozoare. Majoritatea acestor infecţii apar pe cale aerogenă şi numai o proporţie redusă din cele
bacteriene sunt hematogene - metastaze septice pulmonare în cursul septicopioemiilor .
2
Apariţia unei infecţii depinde atât de abilitatea microorganismului implicat de a produce boala, cât şi
de capacitatea gazdei de a preveni infecţia.
Mecanismele nespecifice care protejează tractul respirator sunt: perii nazali din pasajele convolute,
mucoasa care căptuşeşte narinele (prin secreţia de IgA), cilii şi mucoasa care căptuşeşte traheea,
reflexele de tuse şi strănut .
1;6
În afara de acestea, flora normală a rinofaringelui ajută la prevenirea colonizării acestei regiuni cu
alţi germeni. Microorganisme saprofite, nepatogene pot determina suprainfecţii bacteriene după
viroze, în cazul persoanelor imunodeprimate sau în caz de lezări ale epiteliului respirator (la fumători).
Aspirarea, chiar şi a unei mici cantităţi de material orofaringian la nivel bronşic (zonă practic sterilă),
de cele mai multe ori în timpul somnului, joacă un rol important în patogenia pneumoniei .
1
Sputa reprezintă secreţiile traheobronşice expectorate în cursul unui acces de tuse şi conţine prin
contaminare secundară şi secreţiile din cavitatea bucofaringiană şi nazală .
2;3
Acumularea de secreţii bronşice şi expectoraţia nu sunt apanajul exclusiv al infecţiilor bronhopulmonare,
fiind întâlnite şi în alte circumstanţe patologice: afecţiuni alergice ale căilor respiratorii, bronşite
cronice.
În boli precum: traheobronşite, pneumonii, bronhopneumonii, examenul sputei reprezintă o metodă
importantă de diagnostic etiologic .
2;5
Prelevarea sputei se face din expectoraţia de dimineaţă, când pacientul îşi face de obicei “toaleta
bronhiilor”. În prealabil bolnavul va efectua o gargară cu ser fiziologic steril sau cu apă fiartă şi răcită
7
dacă recoltarea se face la domiciliu. Pacientul trebuie instruit asupra obţinerii sputei propriu-zise şi nu
a salivei sau a secreţiilor nazale .
2-4
Pacienţii care nu pot expectora trebuie asistaţi de cadre medicale (prin folosirea de aerosoli care
induc sputa sau poziţii drenante).
Produsul este prelevat într-un recipient steril, cu gât larg, prevăzut cu capac. În infecţiile acute este
suficient să se recolteze un volum de 1-2 ml secreţie purulentă.
Specimenul este transportat la laborator imediat pentru a fi examinat în interval de cel mult o oră
de la prelevare. Nu există modalităţi optime de conservare a probelor. Refrigerarea la 4ºC previne
multiplicarea contaminanţilor, conservă unii patogeni, dar scade până la anulare izolarea altora, de
exemplu, Haemophilus influenzae.
La tuşitorii cronici, pentru diagnosticul infecţiilor fungice bronhopulmonare, cantitatea de spută eliminată
trebuie să fie mai mare: de exemplu, toată sputa de la expectoraţia matinală sau cea expectorată în

506