Page 501 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 501

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          21
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO             TESTE DE MICROBIOLOGIE




        • vegetaţiile adenoidiene determină apariţia otitelor atât pe cale mecanică, prin volumul lor, cât şi pe
        cale inflamatorie, prin infecţiile pe care le întreţin.
        Principalii agenţi etiologici implicaţi în otitele medii sunt: Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
        influenzae si Moraxella catarrhalis .
                                5
        În  otitele  cronice,  externe  şi  medii,  predomină  germenii  anaerobi:  Peptostreptococcus  spp.,
        Bacteroides fragilis, Prevotella melaninogenica, Porphyromonas, frecvent însoţiţi de Staphylococcus
        aureus, Pseudomonas aeruginosa sau alţi bacili Gram negativi .
                                                     1;5
        Recoltarea şi transportul probelor
        În otitele externe produsul patologic este reprezentat de exsudatul leziunii tegumentare a pavilionului
        sau a conductului auditiv extern. Spre deosebire de acesta, prelevatul de elecţie pentru examenul
        bacteriologic al otitelor medii îl reprezintă exsudatul aspirat prin timpanocenteză. În caz de perforare
        spontană a timpanului prelevatul se recoltează pe un fin tampon steril 3;4;5 .
        Se recomandă recoltarea produsului patologic pe 2 tampoane:
              un tampon simplu din care se vor efectua două frotiuri pentru examenul microscopic
              un tampon prevăzut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.
        În  spitale se poate recurge la însămânţarea extemporanee cu lanţeta de puncţie, direct pe mediile
        de cultură.
        Indiferent de modalitatea de prelevare, produsul patologic este imersat în mediu de transport şi trimis
        imediat la laborator. Transportul probelor către laborator se face în maximum 2 ore de la prelevare.
        Deşi probele prelevate pe tampoane în tuburi ce conţin mediu de transport pot fi păstrate până la 24
        h, este recomandat ca însămânţările pe mediile de cultură să se facă imediat ce probele ajung la
        laborator, pentru o mai sigură recuperare a microorganismelor urmărite . 4
        Diagnostic de laborator
        Examenul  microscopic:  se  efectuează  două  frotiuri,  unul  cu  coloraţie  Gram  pentru  determinarea
        morfologiei germenilor şi unul cu coloraţie Giemsa, pentru aprecierea reacţiei inflamatorii .
                                                                       3;5
        Însămânţarea pe medii de cultură: agar Columbia cu 5% sânge de berbec, agar chocolate, agar Mac
        Conkey  .
              5
        Însămânţarea  se  face  cu  dispersie,  pentru  a  permite  o  apreciere  semicantitativă  a  creşterii.  Se
        incubează aerob în atmosferă cu 5% CO , 24 h la 37°C, cu prelungire până la 48 h dacă la prima citire
                                     2
        a plăcilor nu se observă coloniile caracteristice germenului urmărit. Coloniile caracteristice se repică
        în vederea obţinerii culturii pure pentru identificare şi antibiogramă .
                                                       4
        Medicul clinician poate orienta investigaţiile suplimentar către cultura de fungi şi/sau cultura anaerobă,
        în funcţie de contextul clinic. În cazul germenilor anaerobi, rapiditatea prelevării şi transportul în condiţii
        optime sunt esenţiale în izolarea acestora.
        Comunicarea şi interpretarea rezultatelor- se face corelat cu examenul microscopic direct.
        În cazul otitelor externe microscopia este îngreunată din cauza numeroşilor germeni contaminanţi
        prezenţi  la  nivelul  leziunii  tegumentare.  Coexistenţa  pe  frotiu  a  reacţiei  inflamatorii  cu  prezenţa
        germenilor (în special intraleucocitari) ghidează microbiologul spre germenul patogen.
        În cazul otitelor interne la care produsul patologic a fost recoltat prin timpanocenteză culturile sunt,
        de obicei, monobacteriene, iar identificarea germenilor în vederea obţinerii antibiogramei este mult


                                                                           501
   496   497   498   499   500   501   502   503   504   505   506