Page 499 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 21
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE MICROBIOLOGIE

- se introduce blând tamponul printr-o nară de-a lungul planşeului nazal, până atinge peretele posterior
al nazofaringelui;
- se lasă tamponul pe loc câteva secunde, apoi se roteşte uşor şi se retrage;
- se introduce tamponul în tubul protector prevăzut cu mediu de transport (Amies sau Stuart), se
etichetează şi se trimite la laborator.
Recoltarea exsudatului nazofaringian în contextul suspiciunii de sinuzită nu este recomandată, în
această afecţiune produsul patologic de elecţie fiind puncţia sinusală .
4
Se recomandă recoltarea produsului patologic pe 2 tampoane:
 un tampon simplu din care se va efectua extemporaneu un frotiu ce va fi colorat Giemsa
pentru diagnosticul rinitei alergice.
 un tampon prevăzut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.
Transportul probelor către laborator se face în maximum 2 ore de la prelevare. Deşi probele prelevate
pe tampoane în tuburi ce conţin mediu de transport pot fi păstrate până la 24 h, este recomandat ca
însămânţările pe mediile de cultură să se facă imediat ce probele ajung la laborator, pentru o mai
sigură recuperare a microorganismelor urmărite .
3 .
Diagnostic de laborator
Proba se însămânţează pe mediu agar Columbia cu 5% sânge de berbec şi, la cerere (când medicul
clinician solicită şi flora) pe agar Chocolate; se incubează aerob în atmosferă cu 5% CO , 24 h la
2
37°C, cu prelungire până la 48 h dacă la prima citire a plăcilor nu se observă coloniile caracteristice
germenului urmărit. Coloniile caracteristice se repică în vederea obţinerii culturii pure pentru identificare
şi antibiogramă.
Examenul microscopic pentru diagnosticul rinitei alergice - se numără polimorfonuclearele eozinofile
şi se raportează procentual la 100 de elemente albe .
3
Comunicarea şi interpretarea rezultatelor
În laboratoarele Synevo se comunică prezenţa următorilor germeni în exsudatul faringian:
• Staphylococcus aureus - portaj, cu recomandarea tratamentului local în funcţie de contextul clinico-
epidemiologic;
• Streptococcus pyogenes - în orice cantitate;
• Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis - în funcţie de vârsta
pacientului;
• Moraxella catarrhalis - se efectueaza doar identificarea, antibiograma nefiind standardizată;
• Klebsiella rhinoscleromatis şi Klebsiella ozenae - doar la cererea medicului clinician.

Bibliografie
1. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. Upper respiratory tract infections and other
infections of the oral cavity and neck . In Diagnostic Microbiology, 12 ed, 2007, 54: 814–821.
th
2. Dumitru Buiuc. Diagnosticul de laborator al infecţiilor tractusului respirator superior şi cavităţilor
conecte. Dumitru Buiuc, Marian Negut în Tratat de Microbiologie Clinică, Edit. Medicală 2008,
12: 208–224.

499