Page 494 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

21 TESTE DE MICROBIOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

2. Dumitru Buiuc. Diagnosticul de laborator al infecţiilor tractusului respiratir superior şi cavităţilor
conecte. Dumitru Buiuc, Marian Neguţ . ÎnTratat de Microbiologie Clinică, Edit. Medicală 1999,
12: 214–225.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

21.1.3 Examenul bacteriologic al exsudatului faringian

Informaţii generale
Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavităţile conecte: sinusurile
paranazale şi urechea medie), orofaringele şi laringofaringele. Datorită lipsei barierelor anatomice
distincte între segmentele căilor respiratorii superioare, infecţia se poate propaga prin continuitate,
cu frecvente complicaţii prin afectarea urechii medii, a laringelui şi chiar a căilor respiratorii
inferioare 1;2;6 .
Faringitele şi tonsilitele sunt cele mai frecvente afecţiuni ale tractului respirator superior pentru care
pacientul se adresează medicului şi implicit laboratorului.
În diagnosticul microbiologic, laboratorul trebuie să aibă în vedere flora bacteriană care există în mod
normal în anumite situsuri anatomice. Această floră normală, care se află într-o relaţie de simbioză cu
gazda, joacă un rol important în protecţia acesteia faţă de microorganismele patogene, putând preveni
proliferarea şi invazia acestora prin diferite mecanisme . Etajul supraglotic al tractului respirator
1
găzduieşte o floră bacteriană ce cuprinde peste 200 specii repartizate la nivelul crevaselor gingivale,
plăcii dentare, mucoasei jugale şi linguale, oro-faringelui, criptelor amigdaliene şi nazofaringelui,
bacteriile anaerobe dominându-le pe cele aerobe în proporţie de 5-10:1 . 2
Etiologia faringitelor
Infecţiile virale
• Aproximativ 70% din faringite sunt de etiologie virală: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri
gripale, paragripale, Coxsackie A, virusul Epstein-Barr care determină mononucleoza infecţioasă
caracterizată prin angină severă, frecvent ulcerată, adenită cervicală şi semne de afectare
sistemică 1;2;6 .
• Au evoluţie auto-limitantă dar, prin lezarea epiteliului respirator şi obturarea congestivă a orificiilor
sinuzale sau a trompei lui Eustachio, favorizează suprainfecţia cu bacterii din microbiota indigenă.
Infecţiile bacteriene
• Cel mai frecvent implicat este Streptococcus pyogenes (Streptococ β hemolitic grup A, PYR pozitiv).
Streptococcus pyogenes este unul dintre patogenii umani importanţi, singurul rezervor cunoscut în
natură fiind reprezentat de pielea şi mucoasele umane; imprimă gravitate faringitelor prin complicaţiile
infecţioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abces amigdalian, flegmon
amigdalian, celulită difuză a planşeului bucal – angina Ludwig) şi post infecţioase (reumatism articular
acut, glomerulonefrită acută, cardită reumatismală). Prezenţa antigenelor Lancefield de grup A nu este

494