Page 492 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

21 TESTE DE MICROBIOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

21.1 SFERA ORL

21.1.1 Antigen Streptococ betahemolitic grup A în exsudatul faringian

Informaţii generale
Faringita bacteriană reprezintă 5-10% din totalul faringitelor, în comparaţie cu faringita virală al cărui
procent este de 30-60%. Cel mai frecvent agent etiologic al faringitei bacteriene este streptococul
beta-hemolitic grup A; microorganismul se transmite prin contact direct între persoane, prin intermediul
picaturilor Pflϋge sau al secreţiilor nazale, de aceea riscul de îmbolnăvire este mai mare în colectivităţi
şi familie. Perioada de incubaţie a bolii variază între două până la cinci zile 1;2;5 .
Testul de depistare rapidă a antigenului Streptococului betahemolitic grup A este utilizat frecvent în
practica clinică, în special în pediatrie, pentru identificarea germenului în faringite acute şi începerea
promptă a tratamentului antibiotic, înainte de a aştepta rezultatele culturii care devin disponibile în 24-
48 ore. Sensibilitatea testului variază între 80-95% iar specificitatea acestuia este de 98%. Obţinerea
unui rezultat pozitiv permite iniţierea promptă a terapiei; un rezultat negativ impune însă, în prezenţa
simptomelor clinice, efectuarea culturii 1;2;4 .
Testul mai poate fi folosit şi la pacientii asimptomatici pentru depistarea stării de purtător; în acestii
situaţii s-a demonstrat că această investigaţie are o valoare predictivă negativă foarte bună in
comparatie cu cea a rezultatelor furnizate de cultură. Acest lucru se datorează faptului că în cazul
unei colonizări bacteriene a faringelui încărcătura bacteriană este mică, iar culturile pot fi negative
datorită inhibării germenilor de către flora bacteriană normală .
4
Recoltarea probei
- se aşează pacientul pe scaun cu faţa spre sursa de lumină, gâtul în uşoară extensie şi ceafa sprijinită
de spătar;
- se deprimă baza limbii cu apăsătorul şi, în timp ce pacientul pronunţă vocala “a”, se şterg ferm cu
tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui, insistând asupra zonelor inflamate, ulcerate
sau cu depozite purulente; dacă există false membrane, acestea se desprind uşor, tamponându-se
mucoasa subiacentă; atât la introducerea cât şi la scoaterea tamponului, se evită atingerea bazei
limbii şi a palatului moale.
- se introduce tamponul în tubul protector simplu fără mediu de transport, care se etichetează
corespunzător .
3
Metodă – imunocromatografică .
3
Valori de referinţă - Antigen streptococ betahemolitic grup A negativ .
3
Bibliografie
1. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. Upper respiratory tract infections and
other infections of the oral cavity and neck . In Diagnostic Microbiology, eleventh ed., 2002, 57:
900–902.

492