Page 488 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 488

20   TESTE DE TOXICOLOGIE             GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       trough samples pot varia  în funcţie de protocolul clinic, tipul alogrefei, riscul de rejet, administrarea
       concomitentă a unor alte imunosupresoare şi toxicitate (în principal nefrotoxicitate), însă nu trebuie
       să depăşească 20 µg/L.
       Potenţialul toxic este similar celui al ciclosporinei: nefrotoxicitate, neurotoxicitate (tremor, cefalee),
       tulburări gastrointestinale (greaţă, diaree), HTA, perturbarea metabolismului glucozei, hiperkaliemie şi
       complicaţii infecţioase. Totuşi nu apare hipertrofie gingivală şi nici hirsutism. Anafilaxia este descrisă
       numai în cazul administrării intravenoase .
                                   4;19
       Sirolimus (Rapamicina)
       Este un antibiotic similar tacrolimusului care suprimă proliferarea limfocitelor B şi T; de asemenea are
       activitate antineoplazică şi antifungică.
       Inhibă protein kinaza TOR şi blochează astfel ciclul celular. Nu exercită nici un efect asupra calcineurinei
       şi astfel poate fi utilizat împreună cu ciclosporina şi tacrolimusul.
       Sirolimusul este metabolizat de către CYP3A4, astfel că nivelurile sale în sânge sunt afectate atât de
       medicamentele care inhibă această enzimă cât şi de cele care induc activitatea enzimatică.
       Interacţiunea farmacocinetică între sirolimus şi ciclosporină sau tacrolimus creşte atât imunosupresia
       terapeutică cât şi toxicitatea aceptor agenţi; ca urmare a folosirii combinate sunt necesare astfel doze
       mai mici.
       Reacţiile  adverse  sunt  în  general  dependente  de  doză,  de  aceea  este  importantă  monitorizarea
       nivelurilor  medicamentului  în  sânge.  Acestea  includ  tulburări  gastrointestinale  şi  trombocitopenie;
       medicamentul nu pare să fie nefrotoxic .
                                  4;24
       Acid micofenolic
       Micofenolat mofetil este un agent imunosupresor mai nou care este utilizat în transplantul renal,
       hepatic şi cardiac. După pătrunderea în circulaţie medicamentul este metabolizat imediat în forma
       activă - acidul micofenolic (MPA) – care interferă cu sinteza de novo a guanozinei (acţionează selectiv
       în limfocit). MPA inhibă răspunsul proliferativ al limfocitelor B şi T atât la stimularea mitogenică cât şi
       la cea alospecifică; are un mecanism de acţiune similar azatioprinei.
       Medicamentul este inactivat la nivel hepatic de către enzima uridin difosfat glucuronozil transferaza
       (UGT) rezultând acidul micofenolic glucuronid.
       Principala  problemă  legată  de  tratamentul  cu  micofenolat  este  imunosupresia  excesivă  care
       predispune  la  infecţii  sistemice.  Din  acest  motiv  este  foarte  important  să  se  monitorizeze  nivelul
       sangvin al medicamentului.
       Nu au fost descrise nefrotoxicitate sau neurotoxicitate în asociere cu micofenolatul .
                                                                 4;18
       Methotrexat
       Este un agent antineoplazic care inhibă enzima dihidrofolat reductaza având drept consecinţă blocarea
       sintezei tetrahidrofolatului şi în final a ADN-ului.
       Eficacitatea  methotrexatului  a  fost  dovedită  în  neoplaziile  cu  turnover  tumoral  crescut  cum  ar  fi
       leucemia acută limfoblastică, coriocarcinomul, carcinomul mamar, testicular, de faringe. În aceste
       tumori se administrează de obicei în doze mari (2.5-3.3 mg/kg) ; ulterior se recurge la leucovorin (acid
       folinic) pentru “salvarea“  celulelor normale.
       Methotrexatul constituie de asemenea şi un important agent imunosupresor, fiind indicat în formele
       severe de artrită reumatoidă şi psoriazis.

         488
   483   484   485   486   487   488   489   490   491   492   493