Page 484 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 484

20   TESTE DE TOXICOLOGIE             GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       eritrocitare de litiu ar putea fi mai relevantă decât cea serică .
                                                 1
       Dieta cu un conţinut scăzut de sodiu determină creşterea concentraţiei de litiu prin scăderea excreţiei;
       consumul excesiv de cafeină şi sodiu reduc nivelul plasmatic de litiu .
                                                      2
       • Medicamente
       Creşteri:  diuretice  natriuretice  (reduc  clearance-ul  renal  al  litiului),  metronidazol,  antiinflamatoare
       nesteroidiene (ibuprofen), fluoxetin.
       Scăderi: metilparaben - substanţă prezervantă pentru ser fiziologic steril, N-acetilcisteina .
                                                                     27
       • Interferenţe analitice
       În prezenţa unui ser hemolizat se pot obţine valori fals crescute.
       Electrodul de litiu este uşor influenţat de prezenţa calciului ionic în probă; este posibil să se obţină
       valori mai scăzute. La valori fiziologic normale ale concentraţiei de calciu ionic, influenţa acestuia este
       clinic nesemnificativă.
       Se  poate  determina  litiul  pentru  probe  care  au  sodiul  în  intervalul  105-180  mmol/L  -  răspunsul
       electrodului de litiu depinde de concentraţia de sodiu în probă .
                                                  3
       Antidepresivele triciclice
       Au ca mecanism de acţiune blocarea recaptării neurotransmiţătorilor adrenergici şi dopaminergici,
       având drept consecinţă prelungirea acţiunii acestor mediatori excitatori. Alături de stimularea căilor
       dopaminergice, antidepresivele triciclice şi în special amitriptilina au efecte anticolinergice.
       Reacţiile adverse reflectă de fapt activităţile anticolinergice: uscăciune a mucoasei bucale, constipaţie,
       vedere înceţoşată, hipertermie, ileus adinamic, retenţie de urină. Alte efecte exercitate asupra SNC
       includ:  ameţeală,  slăbiciune,  astenie  şi  letargie,  alături  de  agitaţie,  insomnie  şi  confuzie.  Se  pot
       produce de asemenea convulsii, tulburări extrapiramidale şi comă.
       Antidepresivele triciclice sunt utilizate adesea în tentativele de suicid de către persoanele cu depresie
       aflate în tratament cu aceste medicamente.
       Toxicitatea  indusă  prin  supradozare  se  caracterizează  printr-o  stimulare  excesivă  SNC  şi  acţiuni
       anticolinergice  marcate:  convulsii,  comă,  hipotensiune,  depresie  respiratorie,  areflexie,  midriază,
       uscăciune a tegumentelor, halucinaţii, delir, stop cardiorespirator.
       O categorie de medicamente non-triciclice cu acţiune antidepresivă marcată este reprezentată de
       inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) care nu prezintă efecte anticolinergice, în schimb
       pot determina reducerea libidoului şi a funcţiei sexuale: fluoxetin, paroxetin, sertralin .
                                                                  4
       Amitriptilina
       Este un antidepresiv triciclic ce este metabolizat în nortriptilină, cu activitate farmacologică similară.
       Amitriptilina este medicamentul de elecţie pentru cazurile de depresie unde se urmăreşte un efect
       sedativ, în timp ce nortriptilina este utilizată atunci când efectul său stimulator este considerat ca fiind
       adecvat.
       La concentraţii serice >1000 μg/L amitriptilina exercită un efect cardiotoxic major caracterizat prin
       lărgirea complexului QRS ce poate conduce la tahicardie ventriculară şi asistolă .
                                                               6
       Imipramina şi desimipramina
       Imipramina  şi  metabolitul  său  desimipramina  sunt  antidepresive  triciclice  utilizate  în  tratamentul
       depresiei  endogene;  este  nevoie  de  o  perioadă  de  1-3  săptămâni  de  tratament  până  la  apariţia
       efectelor terapeutice; mai sunt folosite în tratamentul enurezisului nocturn, precum şi în tulburările

         484
   479   480   481   482   483   484   485   486   487   488   489