Page 480 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

20 TESTE DE TOXICOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

ceea ce priveşte specificitatea .
4
Fenobarbital
Este un medicament cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central care s-a dovedit a fi
eficace în controlul convulsiilor generalizate şi parţiale. Se administrează frecvent în asociere cu
fenitoinul sau cu acidul valproic.
Dozele zilnice de fenobarbital variază între 60 mg şi 300 mg la adult şi între 3 şi 6 mg/kg corp la copil.
Absorbţia sa este lentă dar completă cu o biodisponibilitate ce se apropie de 100%. Se leagă într-un
procent de ~50% de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 0.5 L/kg; timpul mediu
de înjumătăţire este de 96 ore, fără metaboliţi activi cunoscuţi. Sedarea apare frecvent la concentraţii
terapeutice ale fenobarbitalului în primele 2-3 săptămâni de tratament, dar acest efect dispare în
timp.
Toxicitatea indusă de supradozare se caracterizează prin depresie SNC, inclusiv a centrilor respiratori.
La concentraţii serice >40 mg/L apar simptome uşoare precum ataxie, nistagmus, astenie, pierderea
atenţiei; simptomele devin severe la nivele >60 mg/L; toxicitatea poate fi letală la valori >100 mg/L.
Nu este cunoscută nici o interacţiune medicamentoasă care să afecteze semnificativ farmacocinetica
fenobarbitalului; în schimb acesta perturbă farmacocinetica altor medicamente datorită inducerii
sintezei enzimelor asociate citocromului hepatic P450 .
21
Fenitoin
Constituie medicamentul de elecţie pentru tratamentul şi profilaxia convulsiilor tonico-clonice şi
psihomotorii. Dacă singur nu este eficace se poate asocia cu fenobarbitalul.
Terapia cu fenitoin este iniţiată cu doze de 100-300 mg/zi la adult şi de 4 mg/kg corp/zi la copil.
Deoarece absorbţia sa este variabilă şi medicamentul exprimă o cinetică de ordinul 0 (nelineară),
dozele trebuie ajustate într-un interval de 5 zile utilizând concentraţia serică pentru ghidarea terapiei.
Biodisponibilitatea orală variază între 80% şi 95% fiind dependentă de dietă.
Fenitoinul prezintă de asemenea o farmacocinetică de ordinul 0, adică rata clearance-ului este
dependentă de concentraţia medicamentului. Astfel, fenitoinul nu are un timp de înjumătăţire clasic ca
celelalte medicamente, deorece acesta variază în funcţie de concentraţia sangvină. La o concentraţie
de 15 mg/L aproximativ o jumătate din cantitatea totală de fenitoin din organism va fi eliminată în
decurs de 20 ore. Pe măsură ce nivelul sangvin se reduce rata de excreţie a medicamentului creşte.
Fenitoinul are un volum de distribuţie de 0.65 L/kg fiind în legat într-o proporţie de 90% de proteinele
plasmatice, în special de albumină.
Anumite reacţii adverse ale medicamentului se produc în intervalul terapeutic: hiperplazie gingivală,
hiperglicemie, rash.
Farmacocinetica fenitoinului este semnificativ afectată de o serie de medicamente. Aşa cum s-a
menţionat, fenitoinul se administrează adesea în combinaţie cu fenobarbitalul. Inducţia sistemului
enzimatic al citocromului P450 de către fenobarbital va creşte rata de metabolizare a fenitoinului.
În steady state inducţia enzimatică va creşte rata de clearance astfel încât, pentru a menţine nivelul
terapeutic, este necesar ca doza de fenitoin să fie crescută cu 30%.
Uremia exercită un efect asupra legării fenitoinului de proteinele plasmatice. În faza uremică se
acumulează produşii secundari de metabolism care leagă albumina şi deplaseză fenitoinul, ceea ce
duce la creşterea fracţiunii libere.

480