Page 478 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

20 TESTE DE TOXICOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

înceţoşată, halucinaţii vizuale şi auditive, ideaţie paranoidă şi depresie. Toxicitatea digoxinei se poate
datora următorilor factori:
- interval terapeutic îngust;
- variabilitate individuală în ceea ce priveşte capacitatea de metabolizare şi răspunsul la
medicament;
- variaţie mare în absorbţia diferitelor forme orale de digoxin;
- creşterea odată cu vârsta a susceptibilităţii faţă de toxicitate.
Aşa cum este menţionat în tabelul de mai sus, intervalul terapeutic este de 0.9-2 ng/mL. Nivelele
toxice depăşesc 2 ng/mL. iar valorile >4 ng/mL pot pune în pericol viaţa pacientului .
4;11
Amiodaronă
Este un antiaritmic utilizat în principal în tratamentul aritmiilor ventriculare cu potenţial letal; intră
în categoria antiaritmicelor de clasa a III-a (blocante ale canalelor de potasiu) deşi prezintă şi alte
mecanisme de acţiune: blochează semnificativ canalele inactivate de sodiu şi exercită efecte slabe
adrenergice şi de blocare a canalelor de calciu.
Amiodarona se poate administra oral sau intravenos; se leagă în proporţie de 95% de proteinele
plasmatice şi are un volum de distribuţie de 60L/kg. Eliminarea medicamentului este foarte lentă,
având un timp de înjumătăţire mediu de 53 zile. Enzima CYP3A4 transformă amiodarona într-un
metabolit cu activitate identică: N-desetil-amiodaronă.
Intervalul terapeutic este de 0.5-2 mg/L; valorile >2.5 mg/L sunt asociate cu toxicitate.
Amiodarona poate prezenta numeroase reacţii adverse:
- perturbarea funcţiei tiroidiene (în principal hipotiroidism, dar uneori şi hipertiroidism) datorită
similitudinii structurale cu hormonii tiroidieni;
- fibroză pulmonară letală;
- hepatită;
- manifestări neurologice şi gastrointesinale;
- bradicardie simptomatică.
În timp ce simptomele neurologice şi gastronitestinale sunt dependente de concentraţia amiodaronei,
afectarea funcţiei tiroidiene, fibroza pulmonară şi hepatotoxicitatea sunt mai puţin legate de
aceasta .
4;5
Flecainidă
Este un antiaritmic de clasa I cu proprietăţi electrofiziologice similare lidocainei, chinidinei, procainamidei
şi tocainidei. Flecainida produce o scădere dependentă de doză a conducerii impulsurilor intracardiace,
efectul cel mai mare fiind exercitat asupra asupra sistemului His-Purkinje. Este eliminată din sânge
atât prin metabolizare hepatică cât şi prin clearance renal. Toxicitatea cardiacă atribuită flecainidei
este legată de proprietăţile de încetinire a conducerii impulsurilor cardiace: prelungirea excesivă
a intervalelor PR şi QT precum şi a complexului QRS însoţite de creşterea amplitudinii undei T.
Reducerea contractilităţii miocardului precum şi tulburări de conducere sunt de asemenea asociate cu
doze excesive de flecainidă .
14
Teofilină
Împreună cu compusul înrudit aminofilina, teofilina este utilizată pentru relaxarea musculaturii netede
a bronhiilor şi a vaselor pulmonare pentru a combate şi a preveni bronhospasmul.

478