Page 483 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 20
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE TOXICOLOGIE

Primidonă
Este utilizată pentru controlul crizelor grand mal refractare la alte antiepileptice precum şi al convulsiilor
de origine psihomotorie sau focală.
Primidona se administrează oral în doze care variază între 250 mg/zi şi 2 g/zi; absorbţia este rapidă şi
completă (100%); volumul său de distribuţie este de 0.6 L/kg, iar T mediu de 8 ore. Doar în proporţie
1/2
de 10% este legată de proteinele plasmatice; fenobarbitalul este un metabolit de primidonă. Ca şi
în cazul fenobarbitalului nu sunt cunoscute interacţiuni medicamentoase majore care să afecteze
farmacologia primidonei.
Toxicitatea primidonei (concentraţii serice >15 mg/L) se datorează în principal acumulării de
fenobarbital .
22
Topiramat
Este un antiepileptic cu spectru larg cu următoarele mecanisme de acţiune:
- blocarea canalelor de sodiu;
- potenţarea activităţii GABA;
- inhibarea potenţării receptorului pentru glutamat.
Datorită acestor acţiuni topiramatul blochează mai degrabă extinderea convulsiilor decât creşte pragul
pentru convulsii.
Se administrează oral, se absoarbe rapid şi suferă o metabolizare minimă. Nivelurile serice maxime
sunt atinse după 2-3 ore de la administrare. Se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice
(<15%); se elimină predominat pe cale renală cu un T de 19-23 ore.
1/2
Concentraţiile serice ale altor anticonvulsivante nu sunt afectate semnificativ de administrarea
concomitentă a topiramatului, cu excepţia unor pacienţi aflaţi sub tratament cu fenitoin care prezintă
creşterea concentraţiei serice de fenitoin după adăugarea de topiramat. Administrarea concomitentă
de fenitoin sau carbamazepină scade nivelul seric de topiramat.
Pacienţii cu insuficienţă renală prezintă un clearance scăzut al medicamentului . 4
Medicamente utilizate în tratamentul tulburărilor maniacale şi depresive
Litiu
Litiul este un metal alcalin monovalent care în mod uzual lipseşte din organismul uman. Este folosit în
tratamentul psihozelor maniaco-depresive, sub formă de carbonat de litiu. Litiul este complet absorbit
după administrarea orală în 6-8 ore. Mai puţin de 10% din litiu se leagă de proteinele din plasmă şi
timpul de înjumătăţire este de 14-30 ore. Eliminarea din organism se face în special prin urină, în
procent de 95%.
În tratamentul îndelungat cu litiu se monitorizează osmolaritatea urinară, electrocardiograma, T4,
TSH, ureea serică, creatinina şi sodiul seric.
Valorile >2 mmol/L indică toxicitate, astfel:
- tremor: 1.5-2.0 mmol/L;
• confuzie/somnolenţă: 2.0-2.5 mmol/L;
• convulsii/deces: >2.5 mmol/L.
În general există o corelaţie bună între concentraţia serică a nivelului de litiu şi efectul terapeutic/toxic.
Totuşi unii pacienţi fără răspuns terapeutic prezintă niveluri serice adecvate de litiu, dar concentraţii
eritrocitare reduse. Deoarece litiul acţionează intracelular, la aceşti pacienţi determinarea concentraţiei

483