Page 481 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 20
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE TOXICOLOGIE

Acidul valproic asociat fenitoinului intră în competiţie cu acesta pentru acelaşi situs de legare de pe
albumină. Astfel, acidul valproic deplasează fenitoinul de pe albumină şi conduce la creşterea fracţiunii
libere. Efectul global al administrăriii simultane de acid valproic este acela că nivelul total de fenitoin
scade datorită creşterii clearance-ului însă fracţiunea liberă creşte; din acest motiv concentraţia
fenitoinei libere, care reprezintă forma activă, rămâne practic aceeaşi, nefiind necesară ajustarea
dozelor pentru menţinerea aceluiaşi efect farmacologic.
În insuficienţa renală fracţiunea liberă a fenitoinei nu poate fi uşor eliminată, ceea ce conduce la
creşterea atât a fracţiunii libere cât şi a nivelului total (fracţiunea liberă creşte însă mai rapid decât
concentraţia totală); dozele trebuie reduse pentru evitarea toxicităţii.
Riscul de toxicitate este mare datorită modului particular de metabolizare a fenitoinului. Creşteri mici
ale dozelor conduc la creşteri foarte mari ale concentraţiei sangvine, astfel că apar semne precoce ale
toxicităţii: nistagmus, ataxie, dizartrie. Toxicitatea severă apare la niveluri >30 mg/L şi se caracterizează
prin tremor, hiperreflexie şi letargie. Totuşi, spre deosebire de fenobarbital, consecinţele toxicităţii nu
sunt grave, deoarece fenitoinul nu exercită acţiuni deprimante asupra SNC .
23
Acid valproic
Este utilizat în tratamentul crizelor epieptice de tip absenţă simplă sau complexă şi pentru controlul
crizelor generalizate, care includ crize de absenţă, în asociere cu alte anticonvulsivante.
Dozele iniţiale de acid valproic sunt de 15 mg/kg corp/zi dar pot fi crescute progresiv până la maximum
60 mg/kg corp/zi.
Au fost descrise reacţii adverse grave cum ar fi insuficienţa hepatică sau un sindrom similar sindromului
Reye produse în intervalul terapeutic. Din acest motiv este obligatorie monitorizarea atentă a funcţiei
hepatice în cursul primelor 6 luni de tratament.
Acidul valproic are un volum de distribuţie de 0.2 L/kg şi un timp de înjumătăţire de 9-16 ore la adult şi
mai scurt la copil. Se leagă în proporţie de 90% de proteinele plasmatice.
Acest medicament exercită efecte substanţiale asupra farmacologiei fenitoinului, în timp ce fenitoinul
are un efect limitat asupra valproatului.
Principalele reacţii adverse apar la valori ale nivelului seric maxim (peak samples) >125 mg/L şi
includ: depresie SNC, trombocitopenie, disfuncţie hepatică .
26
Carbamazepin
Este un medicament utilizat în controlul crizelor convulsive parţiale, atât cu simptome de lob temporal
cât şi psihomotorii, crizelor tonico-clonice generalizate, precum şi ca analgezic în nevralgiile de
trigemen.
Iniţial, carbamazepina se administrează în doze de 400 mg/zi la adult şi de 200 mg/zi la copil, după
care se creşte progresiv până la obţinerea steady state (maxim 1200 mg/zi la adult şi 1000 mg/zi la
copil).
Carbamazepina are un volum de distribuţie de 1.4 L/kg şi se leagă în proporţie de 75% de proteinele
plasmatice.
10,11-carbamazepin epoxid (CBZ 10-11) este un metabolit activ care reprezintă principala formă a
medicamentului la copil, cu un volum de distribuţie de 1.1 L/kg. Intervalul terapeutic pentru acest
metabolit este de 0.2-2 mg/L.
Anemia aplastică şi agranulocitoza sunt reacţii adeverse rare; toxicitatea asociată cu supradozarea

481