Page 513 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 513

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          21
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO             TESTE DE MICROBIOLOGIE




                       21.4.3 Antigen Helicobacter pylori în materii fecale


        Informaţii generale şi recomandări
        Infecţia cu Helicobacter pylori este o cauză majoră de gastrită cronică şi ulcer peptic; de asemenea,
        studiile epidemiologice efectuate în ultimii ani au confirmat asocierea infecţiei persistente cu un risc
        crescut de apariţie a cancerului gastric.
        În plus, această bacterie este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de limfoame de tip MALT
        (forme de neoplazii hematologice, caracterizate prin proliferarea celulelor din ţesutul limfoid asociat
        mucoasei digestive) .
                      2
        Principalul rezervor de infecţie sunt indivizii H. pylori pozitivi, iar contactul interuman, intrafamilial
        reprezintă cea mai importantă cale de transmitere, în principal în prima copilărie.
        În ţările în curs de dezvoltare pot interveni şi alte căi de transmitere, de exemplu prin intermediul
        apei .
           1;2
        Infecţia evoluează în multe cazuri asimptomatic. Atunci când se însoţeşte de manifestări clinice,
        pacienţii prezintă în mod obişnuit o simptomatologie de tip dispeptic cu: disconfort abdominal, dureri
        abdominale, greaţă, arsuri, regurgitaţii, senzaţie de plenitudine după mese .
                                                             1;3
        Există două categorii de metode diagnostice ale infecţiei:
        1. invazive: prin endoscopie digestivă superioară sunt prelevate mici porţiuni de la nivelul mucoasei
        stomacului sau duodenului (biopsie). Detecţia microorganismului în materialul bioptic se poate face
        prin examen microscopic, cultură sau prin testul ureazei (prezenţa acestei enzime este un indicator
        al infecţiei cu H. pylori);
        2. non-invazive: testul respirator cu uree şi depistarea antigenului H.pylori în materiile fecale.
        Metodele invazive  produc un disconfort semnificativ pacienţilor, de aceea mulţi dintre aceştia  refuză
        endoscopia, mai ales cea de control, la 4 săptămâni după încheierea tratamentului.
        Forurile internaţionale recomandă folosirea mijloacelor neinvazive de diagnostic, ca alternativă la
        metodele invazive, la pacienţii sub 45 ani, fără simptome de “alarmă” care să impună endoscopia
        (pierdere ponderală nejustificată, sângerări digestive, vărsături repetate, etc). Testul respirator cu uree
        are un cost ridicat şi este rareori disponibil .
                                      3
        În laboratorul Synevo, printr-o tehnica imunocromatografică se detectează antigenul H. pylori eliminat
        în materiile fecale. Testul are o acurateţe de peste 90% atât pentru diagnostic, cât şi pentru confirmarea
        eradicării infecţiei după tatament (pentru populaţia adultă şi pediatrică deopotrivă) şi  prezintă avantajul
        unui cost mai redus, în comparaţie cu celelalte metode.
        Metoda imunocromatografică este capabilă să deceleze o concentraţie minimă de 25 ng/mL. Sistemul
        este specific pentru Helicobacter pylori şi nu reacţionează încrucişat cu genul Campylobacter care
        prezintă cea mai relevantă asemănare genomică cu Helicobacter pylori .
                                                          4;5
        Pregătire pacient - testul nu necesită o pregatire prealabilă. Este bine ca pacientul să nu se afle
        sub tratament antibiotic care ar putea interfera cu determinarea H. pylori. Se recomandă evitarea
        contactului cu urina sau apa.
        Specimen recoltat -  materii fecale proaspăt emise; se recoltează câte o porţiune de mărimea unei


                                                                           513
   508   509   510   511   512   513   514   515   516   517   518