Page 566 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 566

21   TESTE DE MICROBIOLOGIE           GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       21.6 MICOLOGIE
                            21.6.1 Cultură şi identificare fungi


       Informaţii generale
       Fungii sunt microorganisme eucariote, uni sau pluricelulare, heterotrofe, care conţin chitină în peretele
       celular.
       Pentru clasificarea fungilor, criteriul morfologic este cel mai cunoscut şi acceptat în micologia medicală.
       Acesta permite împărţirea fungilor în trei tipuri principale : 6
           •   filamentoşi – microorganisme pluricelulare, cu talul alcătuit din filamente tubulare ce pot fi
               septate, denumite hife;
           •   levuriformi – microorganisme unicelulare, de forma rotundă sau alungită ce se multiplică
               în principal prin burjeonare;
           •   dimorfici – o categorie aparte de microorganisme, care pot apărea sub 2 forme, în funcţie
               de condiţiile de mediu: forma de levuri se gaseşte în ţesuturile organismelor parazitate sau
               la 37˚C in vitro, iar forma filamentoasă apare când sunt cultivate la temperatura camerei
               sau la 30˚C, pe medii uzuale.
       Infecţiile fungice şi în special cele determinate de levuri au crescut semnificativ în ultimii ani.
       Semnificaţia clinică a levurilor din prelevatele patologice:
       Limita  dintre  patogen  şi  nepatogen  poate  fi  este  foarte  greu  de  precizat,  levuri  considerate
       nepatogene cu 1-2 decenii în urmă sunt astăzi recunoscute ca agenţi patogeni în cazul gazdelor
       imunocompromise.
       Apariţia conflictului între levuri şi gazdă este favorizată de o serie de factori endogeni sau exogeni,
       care fie induc gazdei o stare de imunosupresie, fie modifică cantitativ raportul existent între levuri şi
       celelalte categorii de microorganisme.
       Factorii  favorizanţi  endogeni  sunt  reprezentaţi  de:  vârstă  (nou  născuţi  prematuri,  vârsta  a  III-a),
       stările fiziologice particulare (graviditatea). Factorii favorizanţi exogeni includ: corticoterapia, terapia
       imunosupresoare  post-transplant,  antibioticoterapia  prelungită,  intubaţia  endotraheală  prelungită,
       dispozitivele protetice, radioterapia.
       Levurile pot fi izolate din produsele patologice primite în laboratorul clinic în următoarele situaţii:
           •  contaminarea probei prin manevre defectuoase în cursul prelevării,
           •  colonizarea cu levuri a unor suprafeţe (tegument, mucoase) sau cavităţi,
           •  infecţia cu aceste microorganisme.
       În cazul prelevatelor din situsuri normal sterile, prezenţa levurilor indică infecţie, dacă s-au luat toate
       măsurile  de  prevenire  a  contaminării  în  timpul  recoltării.    În  cazul  probelor  provenite  din  situsuri
       nesterile,  cu  microbiotă  proprie,  coroborarea  datelor  clinice,  epidemiologice  şi  de  laborator  este
       absolut necesară pentru interpretarea semnificaţiei clinice a levurilor 1;2;3 .
       În funcţie de situsul de  izolare, fungii cei mai frecvent întâlniţi sunt:
       •  Lichid cefalorahidian: Cryptococcus neoformans, Candida albicans, Candida parapsilosis, Candida



         566
   561   562   563   564   565   566   567   568   569   570   571