Page 569 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 21
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE MICROBIOLOGIE

21.6.2 Identificare dermatofiţi (examen microscopic direct şi cultură)

Informaţii generale
Dermatofiţii produc infecţii care afectează zonele superficiale ale corpului: epidermă şi fanere (păr,
unghii). Deşi sunt considerate cel mai adesea “ boli banale’’, rata morbidităţii înalte şi consecinţele de
ordin local şi psihic pot fi foarte importante pentru pacient .
4
Principalii agenţi etiologici implicaţi în producerea dermatomicozelor aparţin genurilor Epidermophyton,
Microsporum şi Tricophyton .
1
Potrivit originii lor, fungii dermatofiţi sunt împărţiţi în 3 categorii :
4
• specii antropofile, care se transmit direct prin contact interuman sau indirect prin lenjerie sau
obiecte contaminate;
• specii zoofile, care se transmit la om prin contactul cu un animal infectat;
• specii telurice, care se transmit prin contactul solului cu leziuni cutanate;
Fungii dermatofiţi se individualizează prin cel puţin două caractere cu impact direct asupra identificării
lor în laboratorul clinic:
• folosesc keratina ca element nutritiv (sursă de azot), ceea ce explică tropismul lor pentru epidermă,
păr şi unghii; sunt de obicei incapabile să penetreze ţesutul subcutanat;
• prezintă caractere morfologice particulare: hife în formă de candelabru, de coarne de cerb, uneori
spiralate şi macroconidii caracteristice, complet diferite de ale altor fungi .
2
Genul Tricophyton este capabil să invadeze părul, epiderma şi unghiile, în timp ce genul Microsporum
doar părul şi epiderma iar genul Epidermophyton afectează epiderma şi unghiile. Principalele specii
de dermatofiţi izolate din probe clinice sunt în ordinea frecvenţei: Tricophyton rubrum, Tricophyton
mentagrophytes, Epidermophyton flocossum, Tricophyton tonsurans, Microsporum canis şi
Tricophyton verrucosum .
1
Micozele cutanate sunt probabil cele mai frecvente infecţii fungice la om şi sunt de obicei denumite
cu termenul latin tinea (“vierme inelar”). Macroscopic, leziunea are un aspect inelar, marginea sa
constituind zona de infecţie activă, progresivă; vindecarea se produce în zona centrală a inelului.
Pentru a indica zona corpului afectată se folosesc de asemenea termeni latini: tinea corporis (corp),
tinea cruris (zona inghinală), tinea capitis (scalp, păr), tinea barbae (barbă), tinea unguium (unghii) .
3,4
Deoarece tratamentul dermatomicozelor este îndelungat, costisitor şi cu potenţial toxic, este necesar
ca mai întâi să se stabilească cu certitudine diagnosticul pe baza examenului micologic. Acesta se
impune cu necesitate deoarece există numeroase afecţiuni asociate cu leziuni dermatologice similare
celor induse de dermatofiţi:
- psoriazis;
- eczeme (vulgară, atopică sau de contact);
- intertrigouri de diverse etiologii;
- onicodistrofii în cadrul unor afecţiuni: psoriazis, insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare,
genodermatoze;
- streptococia scuamoasă a scalpului 1;2;3 .
Metode de diagnostic

569