Page 562 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

21 TESTE DE MICROBIOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

7. Kvist U.; Bjorndahl L. 2002. Manual on basic semen analysis, 5-24.
8. Ungureanu M-C, Mogos V., Zbranca E. Explorarea infertilităţii masculine - spermocitograma,
teste asupra capacităţii fecundante a spermatozoizilor. În Romanian Journal of Endocrinology
and Metabolism, vol.1, no. 2, 2002.

21.5.8 Urocultura

Informaţii generale
Infecţiile de tract urinar (ITU) sunt afecţiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care
ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplică şi determină în timp modificări în funcţionarea
normală a rinichilor şi a căilor urinare.
După localizare, ITU pot fi joase, când sunt afectate uretra şi vezica urinară şi înalte, când sunt
cuprinse şi ureterele şi rinichii .
1,2
După simptomatologie, ITU pot fi asimptomatice - bacteriurie fără simptomatologie clinică şi
simptomatice - când apare bacteriurie însoţită de reacţie inflamatorie (piurie) şi manifestări clinice.
În mod normal tractul urinar este steril, exceptând uretra distală, care este colonizată cu bacterii
provenite de pe tegumentul perineal, iar la femei şi din vulvă. Aceste bacterii contaminează accidental
urina vezicală în cazul unei recoltări inadecvate a probei de urină.
Raportul pe sexe a incidenţei ITU variază în funcţie de vârstă, astfel: în primul an de viaţă, ITU sunt mai
frecvente la băieţi (consecinţă a fimozelor şi parafimozelor întâlnite la această vârstă), apoi raportul
tinde să se egalizeze în prima copilărie, după care este dominat de sexul feminin, incidenţa crescând
proporţional cu vârsta (fiind asociată cu activitatea sexuală şi sarcina). Diferenţa dintre sexe dispare
însă la vârstnici, prin creşterea prevalenţei la bărbaţi, datorită afecţiunilor prostatei.
ITU sunt favorizate de anomaliile structurale şi neurologice care interferă cu fluxul urinar şi de bolile
sistemice (de exemplu diabetul şi neoplaziile).
La pacienţii vârstnici, taraţi, imunodeprimaţi şi la copii ITU pot evolua asimptomatic sau nespecific
(febră, tulburări digestive, scădere în greutate).
Încă din 1956 E. H. Kass a stabilit că este semnificativ pentru ITU pragul de 10 UFC pentru bacilii
5
Gram negativi/mL urină; pentru genul Staphylococcus pragul este 5x10 UFC/mL, iar pentru Candida
4
albicans 10 UFC/mL .
4
1;2
Recoltarea probelor
Rezultatul investigaţiilor microbiologice depinde de calitatea recoltării şi a transportului probelor:
• în condiţii obişnuite se va preleva prima urină de dimineaţă sau la cel puţin 4 ore de la ultima
micţiune; înaintea începerii tratamentului cu antibiotice;
• în situaţii de urgenţă se poate recolta proba de urină în orice moment – pe cererea către laborator se
va menţiona dacă timpul de la ultima micţiune <4h;
• în cazul urmăririi eficienţei tratamentului cu antibiotice, se va repeta recoltarea după 48-96 ore;
• înaintea recoltării probei se va face o toaletă locală riguroasă cu apă şi săpun;

562