Page 197 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.24 Creatinina serică

InformaŃii generale
Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) şi reprezintă forma sa de eliminare; se formează în
Ńesutul muscular. Creatina este sintetizată în ficat şi după eliberare este preluată la nivelul musculaturii în procent de
6
98% , unde au loc fosforilări, sub această formă având rol important în stocarea energiei musculare. Când această
energie musculară este solicitată pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este scindată până la creatinină.
Cantitatea de creatină convertită în creatinină se menŃine la un nivel constant, care este în raport direct cu masa de
Ńesut muscular a organismului. La bărbaŃi 1.5% din stocul de creatină este convertit zilnic în creatinină. Creatina
provenită din alimente (în special din carne) creşte stocul de creatină şi creatinină. Reducerea aportului proteic scade
6
nivelul creatininei prin absenŃa aminoacizilor arginină si glicină, precursorii creatinei .
Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sângelui, neinfluenŃat de majoritatea alimentelor, de efort, ritmul
circadian sau de alte constante biologice şi este corelată cu metabolismul muscular .
3;6
Recomandări pentru determinarea creatininei serice
O perturbare a funcŃiei renale reduce excreŃia de creatinină, determinând creşterea creatininei serice. Astfel,
concentraŃiile de creatinină oferă o aproximare a ratei filtrării glomerulare.
Principala utilitate a determinării creatininei serice este diagnosticarea insuficienŃei renale.
Creatinina serică este un indicator mai specific şi mai sensibil al funcŃiei renale decât ureea. Totuşi, în bolile renale
cronice este util să se determine atât creatinina cât şi ureea serică (împreună cu parametrul uree nitrogen BUN),
deoarece raportul BUN/creatinină furnizează mai multe informaŃii .
1
Creatinina serică se determină la prima examinare la pacienŃi asimptomatici sau simptomatici, la pacienŃi cu
manifestări urinare, hipertensiune, boli renale acute şi cronice, boli extrarenale cu diaree, vărsături, transpiraŃii profuze,
boli acute, postoperator sau la pacienŃi care necesită îngrijiri medicale intensive, în sepsis, şoc, politraumatisme,
hemodializă, în boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie), sarcină, boli cu metabolism proteic crescut (mielom
6
multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente nefrotoxice .
Pregătire pacient - preferabil à jeun (pe nemâncate) .
4
4
Specimen recoltat - sânge venos .
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare, se lucrează în 4 ore; dacă acest lucru nu este
posibil, serul se va stoca la 2-8°C sau la -20°C .
4
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
4
5
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat ; specimen recoltat de pe cateter utilizat pentru perfuzie de
soluŃii nutritive .
4
4
Stabilitate probă – serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -18°C .
4
Metodă - spectrofotometrică (enzimatică colorimetrică) .
4
Valori de referinŃă - sunt dependente de vârstă şi sex :

Vârstă /sex Valori (mg/dL)
0-3 ani <0.4
4-9 ani <0.5
10-11 ani <0.6
12-13 ani <0.7
14-15 ani <0.8
AdulŃi - M <1.2
- F <1

Factor de conversie: mg/dL x 88.4 = µmol/L; µmol/L x 0.0113 = mg/dL.
3
Valori de referinŃă pentru raportul BUN/creatinină: 10-20 .
1
Valori critice - >10 mg/dL la pacienŃi nedializaŃi .