Page 377 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 377

11.8 Anti - HBc

                  InformaŃii generale
                  Există un antigen central al VHB, Ag HBc, care nu se găseşte în sânge ci numai în celulele hepatice infectate.
                  Anticorpii faŃă de acest antigen, anti-HBc, apar în sânge destul de timpuriu, înaintea anti-HBs, având valoare
                  diagnostică .
                           3
                  Anticorpii anti-HBc devin aproape întotdeauna detectabili în perioada de incubaŃie a bolii. După dispariŃia antigenului
                  HBs şi înainte de apariŃia anticorpilor anti-HBs (" fereastră imunologică "), anticorpii anti-HBc şi anticorpii anti-HBc-IgM
                  pot fi singurii indicatori ai prezenŃei hepatitei B acute.
                  Datorită persistenŃei anticorpilor anti-HBc (de obicei o perioadă lungă după infectare), detectarea acestor anticorpi este
                  utilă în scop epidemiologic, pentru a constata prevalenŃa infecŃiei cu VHB în anumite grupe de populaŃie.
                  Titrul anticorpilor anti-HBc determinat la purtătorii sănătoşi de antigen HBs este în medie de 10 ori mai mare faŃă de cel
                  depistat la  pacienŃii cu hepatită acută B, în timp ce la pacienŃii cu hepatită cronică B este în medie de 100 de ori mai
                  mare. Un titru foarte ridicat de anticorpi anti-HBc chiar şi la persoanele cu Ag HBs negativ, sugerează prezenŃa
                                                  2
                  hepatitei cronice B (infecŃie cu VHB criptică) .
                  Recomandări pentru determinarea anti-HBc
                  • diagnosticul hepatitei B acute şi cronice;
                                                                  3
                  • verificarea rezultatelor pozitive obŃinute pentru AgHBs şi anti-HBs .
                                                 1
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                           1
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                                                                        1
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este
                                                     1
                  posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
                        Volum probă - minim 0.5 mL ser 1
                              Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen care conŃine azidă de sodiu; specimen expus la
                                                       1
                  temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian .
                  Stabilitate probă - serul separat este stabil 5 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; evitaŃi
                                      1
                  decongelarea/recongelarea .
                  Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemiluminiscenŃă (ECLIA) .
                                                                       1
                  Valori de referinŃă - anti-HBc negativ .
                                             1
                  Limite şi interferenŃe
                  Testele noi utilizate în determinările de anti-HBc conŃin un agent reducător care distruge anticorpii IgM şi astfel se
                  măreşte semnificativ specificitatea pentru determinarea anti-HBc-IgG .
                                                                   1
                  •  InterferenŃe analitice
                  Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
                  - tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
                  minimum 8 ore de la ultima administrare;
                  - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
                  - anticorpii monoclonali proveniŃi de la şoarece administraŃi la unii pacienti în scop diagnostic sau terapeutic .
                                                                                              1


                                                         Bibliografie

                          1.     Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2006. Ref Type: Catalog.
                          2.     Lothar Thomas. Hepatitis B. In Clinical Laboratory Diagnostics - Use and Assessment of Clinical  Laboratory Results.
                                                         TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1268.
                          3.     Wallach J. AfecŃiuni hepatobiliare şi pancreatice.  În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura ŞtiinŃelor Medicale,
                                 România, Ed.7, 2001, 313-317.
   372   373   374   375   376   377   378   379   380   381   382