Page 382 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 382

11.12 Anti - HBc - IgM

                  InformaŃii generale
                  Anticorpii anti-HBc-IgM apar în ser în timpul proliferării active a virusului hepatitei B. Ei pot fi detectaŃi în titru ridicat
                  pentru o scurtă perioadă de timp în cursul stadiului acut al bolii, interval ce acoperă fereastra serologică, după care
                                                            3
                  scad la niveluri joase, caracteristice fazei de convalescenŃă . Titrul cel mai mare de anti-HBc-IgM este depistat în
                  săptămânile 2-3 de boală. În majoritatea cazurilor aceşti anticorpi rămân detectabili o perioadă mai mare de 2 luni şi,
                  într-un procent redus, mai mult de 1 an, chiar în condiŃiile vindecării hepatitei .
                                                                        2
                  Împreună cu anti-HBc pot fi singurii markeri serologici prezenŃi după ce AgHBs şi AgHBe au dispărut, dar înainte ca
                  anticorpii corespunzători să fi apărut, şi pot diferenŃia infecŃia acută cu VHB de cea cronică.
                  Testele de determinare a anticorpilor anti - HBc - IgM se fac împreună cu determinările de antigen HBs, pentru
                  identificarea infecŃiilor acute cu virusul hepatitei B .
                                                     3
                  Anti - HBc - IgM pot fi detectaŃi şi în hepatita cronică B, însă aproape întotdeauna în titruri mici. În hepatita cronică B
                  prezenŃa şi titrul anti - HBc - IgM se corelează cu activitatea inflamatorie a bolii. Astfel anti-HBc-IgM pot fi utilizaŃi în
                  monitorizarea hepatitei B cronice, iar unii autori consideră detectarea anti - HBc - IgM ca un semn favorabil în cursul
                                     2
                  tratamentului cu interferon .
                  Recomandări pentru determinarea anti - HBc - IgM
                  •  diagnosticul hepatitei B acute;
                  •  monitorizarea hepatitei B cronice .
                                           2
                                                 1
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                           1
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                                                                        1
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este
                  posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
                                                     1
                                          1
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                  Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat
                         1
                  bacterian .
                  Stabilitate probă - serul este stabil 6 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; evitaŃi decongelarea/recongelarea .
                                                                                                 1
                  Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemiluminiscenŃă (ECLIA) .
                                                                       1
                                                   1
                  Valori de referinŃă – anti - HBc - IgM negativ .
                  Limite şi interferenŃe
                  În cazul hepatitei B cronice, titrul mare al anticorpilor anti-HBc-IgG poate să interfere cu determinarea
                                                                               2
                  anti - HBc - IgM, dând rezultate fals pozitive, dacă blocarea acestora este insuficientă .
                  •  InterferenŃe analitice
                  Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
                  - tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
                  minimum 8 ore de la ultima administrare;
                  - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
                  - anticorpii monoclonali proveniŃi de la şoarece administraŃi la unii pacienŃi în scop diagnostic sau terapeutic .
                                                                                              1


                                                         Bibliografie

                          1.     Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2006. Ref Type: Catalog.
                          2.     Lothar Thomas. Hepatitis B. In Clinical Laboratory Diagnostics - Use and Assessment of Clinical
                                                        Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1998, 1268-1269.
                          3.     Wallach J. AfecŃiuni hepatobiliare şi pancreatice.  În Interpretarea testelor de diagnostic.
                                             Editura ŞtiinŃelor Medicale, România, Ed. 7, 2001, 313-317.
   377   378   379   380   381   382   383   384   385   386   387