Page 401 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

15.4 Anticorpi anti-Ro (SS-A)

InformaŃii generale
Anticorpii anti-Ro sunt îndreptaŃi împotriva a 2 proteine (Ro60 şi Ro52) legate intracelular, sub forma unui complex, de
acizi ribonucleici de dimensiuni mici.
S-a constatat că există o bază genetică în apariŃia anticorpilor anti-Ro, prin asocierea acestora cu antigenul HLA DR3.
Anticorpii anti-Ro au semnificaŃie clinică în diagnosticul sindromului Sjögren (prevalenŃă 70-100% în sindromul Sjögren
primar) şi LES (prevalenŃă 25-60%). Aceşti anticorpi se asociază de obicei cu următoarele forme clinice de boală:
lupus eritematos cutanat subacut, lupus eritematos neonatal, vasculită din sindromul Sjögren.
PacienŃii cu boala lupică care asociază anticorpi anti-Ro prezintă mai frecvente simptome sicca sau exanteme
fotosensibile, în special atunci când anticorpii se găsesc în titru crescut.
Anticorpii anti-Ro împreună cu anticorpii anti-La au un rol diagnostic important în monitorizarea prenatală a gravidelor.
Anti-Ro şi adesea anti-La sunt prezenŃi într-un procent de 100% la mamele feŃilor sau nou-născuŃilor cu bloc atrio-
ventricular congenital sau lupus neonatal (exanteme fotosensibile, citopenii). Aceşti anticorpi sunt consideraŃi a fi un
model de fenomene autoimune dobândite transplacentar. Riscul unei mame cu anti-Ro de a da naştere unui copil cu
aceste manifestări de boală este de 5-10%. În timpul sarcinii şi la naştere, marea majoritate a mamelor nu întrunesc
criteriile de diagnostic pentru boala lupică sau sindrom Sjögren primar, unele dintre acestea fiind chiar asimptomatice.
În decursul timpului, multe din paciente dezvoltă simptome uşoare de boală lupică, sindrom Sjögren primar sau o boală
3
de Ńesut conjunctiv nediferenŃiată .
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-Ro - suspiciune sindrom Sjögren primar sau secundar;
suspiciune LES; suspiciune lupus eritematos cutanat subacut; bloc atrioventricular congenital sau lupus neonatal în
2;3
asociere cu LES, sindrom Sjögren sau colagenoză nediferenŃiată.
1
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese) .
Specimen recoltat - sânge venos .
1
1
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
1
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
1
1
Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian .
Stabilitate probă - serul separat este stabil 12 ore la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C .
1
1
Metodă - imunoenzimatică cu detecŃie prin fluorescenŃă (FEIA) .
1
Reactivul folosit constă dintr-un amestec de proteine umane recombinate SS-A/Ro60 şi SS-A /Ro52 .
Valori de referinŃă:
<7 U/mL : negativ
7-10 U/mL : echivoc
1
>10 U/mL: pozitiv
Limite şi interferenŃe:
Sindromul Sjögren primar nu poate fi diferenŃiat de forma secundară de boală pe baza determinării anticorpilor anti-Ro.
Acest fapt este valabil şi pentru sindromul Sjögren secundar asociat cu poliartrita reumatoidă.
Deoarece reactivul folosit conŃine ambele proteine Ro, nu se poate face o distincŃie între anticorpii anti-Ro52 (asociaŃi
mai frecvent cu sindromul Sjögren) şi anticorpii anti-Ro60 (asociaŃi mai frecvent cu LES); pentru aceasta trebuie să se
recurgă la tehnica imunoblot .
3

Bibliografie

1. Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
2. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Sjögren's Antibodies (Anti-SS-A/Anti-SS-B).
www.labcorp.com 2003. Ref Type: Internet Communication
3. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment
of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 819.