Page 438 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

16.7 Echinococcus: Anticorpi IgG

InformaŃii generale
ParaziŃii aparŃinând genului Echinococcus sunt cestode microscopice (1-6 mm), care în funcŃie de specie se găsesc fie
la câini (E. granulosus), fie la vulpi, coioŃi sau lupi (E. multilocularis). În stadiul larvar, constituie agenŃii etiologici ai
2
echinococozei umane (hidatidoză sau boală hidatică) .
Transmiterea infecŃiei se face pe cale digestivă, prin mâinile şi alimentele contaminate cu ouăle parazitului, omul
reprezentând gazda intermediară.
Localizarea stadiului adult este intestinul subŃire al câinelui sau al altor carnivore (gazde definitive), iar proglotele
eliberează în materiile fecale un număr mare de ouă. În urma ingestiei accidentale a ouălor, embrionul hexacant
conŃinut în acestea eclozează în intestinul subŃire al omului, penetrează peretele, migrează pe cale sanguină sau
limfatică şi se localizează în diverse organe, dezvoltându-se într-o formă chistică. În cazul infecŃiei cu E. granulosus,
chisturile se localizează în special în ficat (50-70% din cazuri), plămân (25% din cazuri) şi mai rar în SNC, splină,
rinichi, Ńesut osos, măduva osoasă, cord. De cele mai multe ori infecŃia primară constă dintr-un singur chist, dar în 20-
40% din cazuri pot apărea chisturi multiple, localizate în acelaşi organ sau în organe diferite. InfecŃia cu E.multilocularis
afectează în mod predominant ficatul, care este invadat de vezicule hidatice săpate în grosimea parenchimului, cu
aspect caracteristic de «miez de pâine» (hidatidoză alveolară). În lipsa tratamentului, infecŃia poate fi letală .
1
Suspiciunea de hidatidoză apare în situaŃiile în care un pacient provenit dintr-o zonă endemică prezintă leziuni
3
ocupatoare de spaŃiu, în special la nivel pulmonar sau hepatic şi mai ales dacă sunt însoŃite de eozinofilie .
Diagnosticul infecŃiei hidatice este complex, necesitând pe lângă un examen clinic şi multiple investigaŃii paraclinice.
Radiografia, ecografia, CT sau RMN stabilesc de obicei diagnosticul. Totuşi există situaŃii în care se impune
diagnosticul diferenŃial cu un abces amoebian, un chist congenital sau chiar cu unele procese maligne, fiind utile teste
serologice specifice .
1
Răspunsul imun în hidatidoză este influenŃat de mai mulŃi factori : vârsta pacientului, localizarea, numărul şi
dimensiunile chisturilor, calitatea membranelor chisturilor (normale, fisurate, îngroşate, calcificate) şi aspectul lichidului
hidatic (clar, infectat). Chisturile hepatice se asociază cu un răspuns umoral mai important decât chisturile cu alte
localizări. Nivelul anticorpilor este foarte redus la pacienŃii cu chisturi intacte şi mai ales în cazul chisturilor vechi,
calcificate. Fisurarea sau ruptura unui chist se însoŃeşte de o stimulare semnificativă a producŃiei de anticorpi .
2
Testele serologice rămân pozitive mai multe luni după intervenŃia chirurgicală radicală, de aceea evaluarea succesului
terapeutic se face cu dificultate. În cazul infecŃiei recurente nu se constată de obicei o creştere semnificativă a nivelului
3
de anticorpi .
4
Pregătire pacient - testul nu necesită o pregătire prealabilă .
Specimen recoltat - sânge venos .
4
4
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
4
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
4
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian .
Stabilitate probă - dacă testul nu se efectuează imediat, serul separat se va congela (stabilitate îndelungată la -20ºC
sau la -70 ºC). CentrifugaŃi specimenele decongelate şi utilizaŃi supernatantul. EvitaŃi congelarea/decongelarea
repetată .
4
Metodă - ELISA .
4
Valori de referinŃă - test calitativ, dar se comunică un index al probei:
4
Negativ: <0.9
Echivoc:0.9-1.1
Pozitiv: >1.1
Limite şi interferenŃe
Rezultatele testului trebuie corelate întotdeauna cu diagnosticul clinic şi alte teste de laborator. Un rezultat negativ nu
exclude o hidatidoză; datorită nivelului scăzut de anticorpi în stadiile precoce ale infecŃiei testul poate indica rezultate
negative sau echivoce. Dacă există o suspiciune clinică, testul trebuie repetat după 2-4 săptămâni. S-a raportat o
reactivitate încrucişată semnificativă cu Taenia solium. Un rezultat pozitiv nu exclude influenŃa altor patogeni .
3