Page 488 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

19. TESTE DE MICROBIOLOGIE

19.1 Sfera O.R.L.
19.1.1 Examenul bacteriologic al exsudatului nazal

InformaŃii generale
Rinita este cauzată cel mai adesea de virusuri (rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsackie A)
şi rareori de bacterii.
Examenul microbiologic al exsudatului nazofaringian este indicat pentru depistarea portajului de germeni patogeni în
căile respiratorii superioare (este solicitată şi indicată în scopuri epidemiologice - e.g., stabilirea sursei de infecŃie,
1
carantinarea purtătorilor sănătoşi, lucrătorii din industria alimentară) :
• Staphylococcus aureus - rata portajului nazal este de cca. 30% în colectivitatea generală, ajungând la 70% la
personalul medical. În focarul epidemic prelevarea tamponului nazal trebuie repetată de 1-2 ori la interval de o
2
săptămână pentru a diferenŃia portajul de durată de cel tranzitor .
• Streptococcus pyogenes
• Streptococcus pneumoniae - rata portajului este de 40-70% din populaŃia generală .
2
• Haemophilus influenzae - la 25-80% dintre persoanele sănătoase se evidenŃiază tulpini necapsulate, la 5-10% tulpini
5
capsulate şi la 1-5% tulpini de tip b .
• Moraxella catarrhalis
• Neisseria meningitidis - rata portajului variază între 5-30% în populaŃia generală, ajungând la 70-80% în conjunctură
epidemică .
2
• Corynebacterium diphteriae
• Bordetella pertussis
• Klebsiella rhinoscleromatis determină apariŃia rhinoscleromului, formă rară de infecŃie granulomatoasă cronică a
2;4
submucoasei nasului şi sinusurilor, faringelui şi laringelui, rar a traheei .
• Klebsiella ozenae poate fi izolată şi ea de la nivelul tractului respirator superior. Este agentul etiologic al ozenei,
afecŃiune cronică, caracterizată prin atrofia mucoasei nazale, abundentă secreŃie mucopurulentă, adesea cu miros
fetid .
2;4
O serie de factori ce determină scăderea rezistenŃei atât locale (mucoasa nazală), cât şi generale a organismului
(infecŃii virale ce determină acumulări anormale de mucus şi lezarea epiteliului respirator, alcoolismul, circulaŃia
sangvină pulmonară anormală, malnutriŃia şi toate afecŃiunile ce contribuie la scăderea importantă a imunităŃii)
favorizează infecŃia locală cu microorganismele amintite anterior şi propagarea pe cale limfatică cu dezvoltarea unor
afecŃiuni grave: otită, meningită, pneumonie, endocardită, artrită septică .
6
Recoltarea şi transportul probelor
• Se aşează pacientul pe scaun cu faŃa spre sursa de lumină, gâtul în uşoară extensie şi ceafa sprijinită de spătar sau
perete.
• Se introduce blând tamponul printr-o nară de-a lungul planşeului nazal, până atinge peretele posterior al
nazofaringelui.
• Se lasă tamponul pe loc câteva secunde, apoi se roteşte uşor şi se retrage, aspecte descrise şi în capitolul 4.
• Se introduce în tubul cu mediul de transport (Amies sau Stuart), se etichetează şi se trimite la laborator.
• Se prelevă un tampon cu mediu de transport pentru cultură şi un tampon simplu din care se efectuează
extemporaneu un frotiu ce va fi colorat Giemsa pentru diagnosticul rinitei alergice.
• Se transportă şi se însămânŃează pe medii de cultură (în cel mult două ore de la prelevare dacă recoltarea s-a
efectuat cu tampon fără mediu de transport).
3
Diagnostic de laborator
• Se însămânŃează proba pe agar Columbia cu 5% sânge de berbec; se incubează aerob sau în atmosferă cu CO2 24
h la 37°C, cu prelungire până la 48 h dacă la prima citire a plăcilor nu se observă coloniile caracteristice germenului
urmărit; coloniile caracteristice se repică în vederea obŃinerii culturii pure pentru identificare.
• Examenul microscopic pentru diagnosticul rinitei alergice - se numără polimorfonuclearele eozinofile şi se raportează
procentual la 100 de elemente albe .
3
Comunicarea şi interpretarea rezultatelor
În laboratoarele Synevo se comunică prezenŃa următorilor germeni în exsudatul faringian:
• Staphylococcus aureus-portaj, cu recomandarea tratamentului local în funcŃie de contextul clinico-epidemiologic.
2
• Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, Neisseria menigitidis, în funcŃie de vârsta pacientului .