Page 490 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

19.1.2 Examenul bacteriologic al exsudatului faringian

InformaŃii generale
Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavităŃile conecte: sinusurile paranazale şi
urechea medie), orofaringele şi laringofaringele. Datorită lipsei barierelor anatomice distincte între segmentele căilor
respiratorii superioare, infecŃia se poate propaga prin continuitate, cu frecvente complicaŃii prin afectarea urechii medii,
a laringelui şi chiar a căilor respiratorii inferioare.
Faringitele şi tonsilitele sunt cele mai frecvente afecŃiuni ale tractului respirator superior pentru care pacientul se
adresează medicului şi implicit laboratorului.
În diagnosticul microbiologic, laboratorul trebuie să aibă în vedere flora bacteriană care există în mod normal în
anumite situsuri anatomice. Această floră normală, care se află într-o relaŃie de simbioză cu gazda, joacă un rol
important în protecŃia acesteia faŃă de microorganismele patogene, putând preveni proliferarea şi invazia acestora prin
diferite mecanisme . Etajul supraglotic al tractului respirator găzduieşte o floră bacteriană ce cuprinde peste 200 de
1
specii repartizate la nivelul crevaselor gingivale, plăcii dentare, mucoasei jugale şi linguale, oro-faringelui, criptelor
2
amigdaliene şi nazofaringelui, bacteriile anaerobe dominându-le pe cele aerobe în proporŃie de 5-10:1 .
Etiologie
InfecŃiile virale
• Aproximativ 70% din faringite sunt de etiologie virală: rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale,
Coxsackie A, virusul Epstein-Barr care determină mononucleoza infecŃioasă caracterizată prin angină severă, frecvent
1;2
ulcerată, adenită cervicală şi semne de afectare sistemică .
• Au evoluŃie auto-limitantă dar, prin lezarea epiteliului respirator şi obturarea congestivă a orificiilor sinuzale sau a
trompei lui Eustachio, favorizează suprainfecŃia cu bacterii din microbiota indigenă.
InfecŃiile bacteriene
• Cel mai frecvent implicat este Streptococcus pyogenes (Streptococ β hemolitic grup A); imprimă gravitate faringitelor
prin complicaŃiile infecŃioase (sinuzite, otite medii, mastoidite, adenite cervicale supurate, abces amigdalian, flegmon
amigdalian, celulită difuză a planşeului bucal – angina Ludwig) şi post infecŃioase (reumatism articular acut,
glomerulonefrită acută, cardită reumatismala). Faringitele cu tulpini eritrotoxigene de Streptococcus pyogenes se
1;2
însoŃesc de scarlatină .
• Abcesul periamigdalian apare mai frecvent la copiii peste 5 ani şi adulŃii tineri, putând deveni o infecŃie gravă prin
afectarea Ńesuturilor adiacente, ca şi prin erodarea arterei carotide. Organismele implicate sunt în principal:
Streptococcus pyogenes, Arcanobacterium haemolyticum, Staphylococcus aureus, anaerobii (e.g. Fusobacterium
1;2
spp.şi Bacteroides) .
• Streptococii β hemolitici grup C şi G pot determina faringite a căror evoluŃie poate fi gravă.
• Arcanobacterium haemolyticum – poate cauza, mai frecvent la adulŃii tineri, faringită şi abces periamigdalian.
Faringitele, asemănătoare celor streptococice se însoŃesc de erupŃie scarlatiniformă şi/sau adenită cervicală la circa
50% din pacienŃi. Întrucât face parte din flora comensală, doar creşterea predominantă în placa de izolare are
2;4
semnificaŃie clinică .
2
• Chlamydia pneumoniae - cauză frecventă a faringitelor .
• Mycoplasma pneumoniae - determină până la 10% din faringitele şcolarilor .
2
• Neisseria gonorrhoeae - faringita gonococică apare după raporturi sexuale aberante şi evoluează benign. InvestigaŃia
de laborator se face doar la cerere expresă. Microscopia nu are valoare datorită numeroaselor neisserii nepretenŃioase
2
din microbiota orofaringiană .
• Corynebacterium diphteriae - determină faringită sau angină pseudomembranoasă gravă, însoŃită de toxemie.
ComplicaŃiile cele mai de temut sunt cele ce implică sistemul nervos central (e.g. orbire, comă) (2) .
• Asocierea fuso-spirochetozică - infecŃie mixtă cu bacterii anaerobe (Fusobacterium spp) şi spirochete, determină
stomatita şi angina Vincent. InfecŃia, relativ rară astăzi, se caracterizează prin leziuni ulcero-necrotice care pot fi
acoperite de false membrane. Afectează mai frecvent adulŃii decât copiii, în special pe cei cu igienă orală deficitară şi
deficite locale sau sistemice ale apărării antiinfecŃioase .
1;2
• Haemophilus influenzae (doar serotipul b are implicaŃii în patologie), Streptococcus pneumoniae şi Staphylococcus
aureus sunt microorganisme care, deşi frecvent izolate din exsudatul faringian şi secreŃia nazală, nu au fost confirmate
ca fiind implicate în etiologia faringitelor. Statusul de purtător pentru unul dintre aceste microorganisme, ca şi pentru
Neisseria meningitidis poate avea semnificaŃie clinică pentru anumiŃi pacienŃi sau contacŃii lor .
1;2
• Creşterea predominantă şi în cantitate mare în cultură a bacililor Gram negativ, a pseudomonadelor şi a levurilor
(Candida albicans – levură din microbiota orofaringiană) poate avea semnificaŃie clinică la nou născuŃi, în cazul
prematurilor, a pacienŃilor spitalizaŃi pentru boli grave, imunodeprimaŃi sau a celor ce au urmat tratament antimicrobian