Page 139 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 139

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            5
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                  METODE DE LUCRU




        Coloraţia  Ziehl-Neelsen  este  folosită  pentru  identificarea  următoarelor  grupe  de  bacterii:
        Mycobacterium,  Nocardia,  Rhodococcus,  Tsukamurella  şi  oochiştii  de  Cryptosporidium,  Isopora,
        Sarcocystis şi Cyclospora .
                          5
        Uzual în bacteriologie coloraţia Z.N. este folosită pentru decelarea Mycobacteriilor. Acestea, spre
        deosebire  de  alte  bacterii,  datorită  prezenţei  în  peretele  bacterian  a  unor  substanţe  ceroase,  se
        colorează la cald cu fucsina bazică şi rezistă la decolorarea cu acizi minerali diluaţi şi cu alcool. Bacilii
        acido-alcoolo-rezistenţi apar coloraţi în roşu, iar bacteriile neacido-rezistente apar colorate în albastru
        la fel ca leucocitele şi celulele tisulare, a căror citoplasmă se colorează în albastru deschis cu nucleul
        albastru închis .
                   2
        În timp s-au dezvoltat numeroase modificări de la metoda originală descrisă de Ziehl în 1882 şi
        Neelsen în 1883, cea mai utilizată fiind cea descrisă de Kinyoun .
                                                     6
        •  Coloraţii  speciale  pentru  structuri  particulare  ale  unor  bacterii  (capsula  -  tuş  India;  granulaţii
        metacromatice - Del Vecchio, spori - verde malachit).
        Controlul intern de calitate al frotiurilor este obligatoriu şi se face cu martor pozitiv şi negativ .
                                                                         3
        În cazul coloraţiei Gram folosim următorii martori:
        - martor pozitiv: Staphylococcus aureus ATCC 25923;
        - martor negativ: Escherichia coli ATCC 25922
        Cultura
        Bacteriile aparţinând unor specii diferite pot avea caractere microscopice asemănătoare, de aceea
        identificarea lor presupune şi studiul caracterelor fiziologice care sunt cercetate “in vitro” pe medii de
        cultură .
             2
        Cultura bacteriană reprezintă rezultatul creşterii şi multiplicării bacteriilor într-un mediu nutritiv şi are
        ca scop:
        • izolarea microorganismelor patogene din prelevatele patologice;
        • identificarea agenţilor patogeni;
        • testarea sensibilităţii la antibiotice în vederea iniţierii şi monitorizării terapiei antimicrobiene .
                                                                         5
        Clasificarea mediilor de cultură   - poate fi în funcţie de:
                               3;5
                          •  medii  uzuale,  care  permit  creşterea  unui  număr  mare  de    specii
                          bacteriene;
         Tolerabilitate
                          • medii speciale, care permit creşterea unei game restrânse de specii,
                          uneori chiar ţintit pentru o singură specie.
                          •  medii  de  îmbogăţire  (întotdeauna  lichide)  pentru  anumite  grupe  de
                          bacterii;
                          • medii de izolare: uzuale, nediferenţiale, diferenţiale, care diferenţiază
         Scopul utilizării
                          printr-un singur caracter grupe taxonomice sau tulpini;
                          •  medii  selective,  care  inhibă  unele  grupe  bacteriene  favorizând
                          multiplicarea altora.
                          • medii test - convenţionale sau microtest;
         Identificare
                          • medii multitest - asociate sau combinate.

                                                                           139
   134   135   136   137   138   139   140   141   142   143   144