Page 195 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

Pacienţii cu hipersplenism au trombocite mai mici decât cei cu PTI, astfel mărimea trombocitelor
poate servi ca mijloc pentru diferenţierea între trombocitopenia cauzată de distrucţia imunologică a
plachetelor faţă de sindroamele cu splenomegalie .
4;16
Prezenţa de fragmente trombocitare (de ex. în leucemie) se poate asocia cu VTM scăzut .
4
Dintre trombocitopeniile ereditare sindromul Wiskott-Aldrich şi trombocitopenia X-linkată se asociază
cu microcitoză trombocitară (VTM ~jumătate faţă de valorile normale) 10;19 .
 Există dovezi că VTM se corelează cu tendinţa de sângerare la pacienţii trombocitopenici:
la VTM >6.4 fL scade semnificativ frecvenţa sângerărilor; astfel VTM ar putea fi util în
aprecierea oportunitaţii administrării de transfuzii de trombocite .
4
Interferenţe
Plachetele tind să se mărească în primele două ore în EDTA, micşorându-se din nou o dată cu
prelungirea stocării probei, făcând dificilă standardizarea măsurătorilor. De aceea interpretarea VTM
şi PDW trebuie făcută cu precauţie . VTM şi PDW pot avea valori false dacă numărul de Tr este
16
<10000/µL .
4
NUMĂRUL DE LEUCOCITE (NUMĂRUL DE CELULE ALBE) ŞI FORMULA LEUCOCITARĂ
Leucocitele se împart în două grupe principale: granulocite şi a-/non-granulocite. Granulocitele sunt
denumite astfel datorită prezenţei în citoplasmă de granulaţii distincte şi se identifică trei tipuri de
granulocite în funcţie de afinităţile de colorare pe frotiul de sânge colorat Wright: neutrofile, eozinofile
şi bazofile. De asemenea, aceste celule sunt denumite şi leucocite polimorfonucleare datorită nucleului
multilobulat. Nongranulocitele care constau din limfocite şi monocite nu conţin în general granulaţii
citoplasmatice distincte şi au nucleul nonlobulat, fiind denumite şi leucocite mononucleare 2;4;6;8;12;16;18-
20 .
Indicaţii - evaluarea infecţiilor, inflamaţiilor, necrozelor tisulare, intoxicaţiilor, alergiilor, bolilor
mieloproliferative şi limfoproliferative acute şi cronice, tumorilor maligne, depresiei medulare (iradiere,
medicamente citotoxice, imunosupresoare, antitiroidiene etc.) 6;8;12 .
Metoda de determinare - leucocitele sunt determinate de analizorul automat (după ce hematiile sunt
lizate, iar leucocitele sunt colorate cu o substanţă fluorescentă cu afinitate pentru acizii nucleici) prin
metoda de citometrie în flux cu fluorescenţă utilizând LASER semiconductor. De asemenea, sunt
efectuate două scatergrame bidimensionale. În scatergrama 4 DIFF axa x reprezintă intensitatea luminii
dispersate lateral (respectiv complexitatea internă a celulelor), iar axa y intensitatea fluorescenţei
laterale (respectiv conţinutul de acizi nucleici), sunt proiectate cele cinci clase leucocitare şi grupul
de umbre eritrocitare, precum şi anumite semnale de avertizare. În scatergrama WBC/BASO axa
x reprezintă intensitatea luminii dispersate lateral, iar axa y intensitatea luminii dispersate frontal
(respectiv mărimea celulelor) şi sunt proiectate trei grupuri, respectiv grupul de umbre eritrocitare,
grupul de bazofile şi grupul de alte leucocite .
9
Valori de referinţă - la adult = 4000-10000/µL sau 4-10x10 /L;
9
- la copii valori mai mari, diferite în funcţie de vârstă (vezi anexa7.1.1).
Semnificaţie clinică
1.Variaţii fiziologice ale leucocitelor
• creşterea şi dezvoltarea: la nou-născuţi şi copii numărul de leucocite este crescut, cu
scăderea treptată a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult între 18-21 ani;

195