Page 356 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 356

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                                   8.1.18 Clor urinar
       Informaţii generale
       Principala cale de eliminare a clorului este cea renală, deplasările sodiului fiind urmate de cele ale
       clorului, proporţional şi pasiv, la nivelul tuturor segmentelor nefronului. Pierderea renală de clor este
       proporţională cu aportul din 24h .
                             1
       Recomandări pentru determinarea clorului urinar - deshidratare; monitorizarea administrării de
       soluţii perfuzabile în perioada postoperatorie; monitorizarea efectelor regimului hiposodat; evaluarea
       acidozei metabolice hipercloremice; diagnosticul diferenţial al alcalozei metabolice .
                                                                 2;3
       Specimen  recoltat - a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această
       urină, apoi colectează într-un vas de plastic toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua
       următoare, inclusiv; se omogenizează urina recoltată; se măsoară întreaga cantitate, se reţin 100
       mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; nu se folosesc conservanţi; ambele recipiente
       trebuie să fie bine închise cu capac, ele se păstrează la 2–8 C până în momentul lucrului .
                                                 º
                                                                     2
       b) o probă de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaţă) .
                                                     2
       Recipient de recoltare: a) vas de plastic de 2-3 L şi pahar de plastic pentru urină (unică folosinţă), pe
       care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; b) eprubetă pentru urină . 2
       Cantitatea recoltată: a) toată urina din 24 ore din care se reţine 100 mL; b) 10 mL .
                                                                 2
       Prelucrare necesară după recoltare - nu este necesară . 2
       Stabilitate probă - 7 zile la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C şi timp îndelungat la -20°C .
                                                                       2
       Metodă - potenţiometrică ISE (ion selective electrode) 2
       Valori de referinţă -  a) 110-250 mmol/24h; b) 46-168 mmol/L 2
       Factor de conversie: mmol/L=mEq/L
       Limita de detecţie - 10 mmol/L .
                             3
       Interpretarea rezultatelor
                                       Creşteri
       • aport crescut de sare, depleţie de potasiu, insuficienţă corticosuprarenaliană, sindrom Bartter,
       nefrite cu pierdere de sare .
                          1
                                       Scăderi
       condiţii asociate cu depleţie de clor care răspund la administrarea de clor (Cl- urinar <10 mmol/L): •
       sindromul secreţiei inadecvate de ADH • vărsături • diaree • transpiraţii profuze • sondă nasogastrică
       • boală Addison • abuz de diuretice • tumori viloase de colon.
       condiţii asociate cu un exces endogen sau exogen de corticosteroizi, care nu răspund la administrarea
       de clor (Cl- urinar >20 mmol/L): • sindrom Cushing • sindrom Conn • retenţie postoperatorie de
       clor .
          1;2
       Limite şi interferenţe
       Determinarea izolată a clorului urinar poate crea confuzii de diagnostic.
       • Alţi factori care produc interferenţe
       Creşteri: administrare excesivă de ser fiziologic, clorură de amoniu, ingestie de halogeni (bromuri).
       Scăderi: dietă hiposodată, ingestia de alcaline, tratamentul cu carbenicilină .
                                                           3



         356
   351   352   353   354   355   356   357   358   359   360   361