Page 353 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

Scăderi
• hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie • deficit de vitamina D • sindrom de malabsorbţie • nefroză
acută, nefrită, insuficienţă renală • carcinom metastatic de prostată • hipercalcemie hipocalciurică
familială 2;3;5 .
Limite şi interferenţe
Niveluri fals crescute: urina obţinută imediat după mese bogate în calciu, expunerea excesivă la
lumină.
Niveluri fals scazute: urina alcalină .
2
• Medicamente
Creşteri: acetazolamidă, amilorid, amoniu clorid, asparaginază, cadmiu, calcitonină, săruri de calciu,
colestiramină, corticosteroizi, corticotropin, diuretice (efect iniţial) ca de exemplu: acid etacrinic,
furosemid, manitol, metolazon, tiazide, triamteren; ergocalciferol, glucoză, hormon de creştere,
mithramicină, nandrolon, clorură de sodiu, spironolactonă, vitamină D.
Scăderi: bicarbonat; diuretice (efect cronic), de exemplu: clortalidonă, tiazide; estrogeni, litiu,
neomicină, contraceptive orale .
1

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered
Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins,
USA, 8 Ed., 2009, 1232.
2. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott,
Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 255-257.
3. Jacques Wallach. Urina. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Ştiinţelor Medicale,
România, 7 Ed., 2001, 121-124.
4. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Calcium, Urine.
www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

8.1.17 Clor seric

Informaţii generale
Clorul este principalul anion al lichidelor extracelulare. Clorul este bine reprezentat şi în alte fluide ale
organismului: suc gastric, pancreatic şi intestinal, lichidul cecal, sudoare, LCR. Clorul este responsabil,
împreună cu sodiul, de volumul lichidului extracelular şi de osmolaritatea plasmatică. Clorul menţine
integritatea celulară prin influenţa sa asupra presiunii osmotice şi a echilibrului acido-bazic. Ionul de
clor urmează sodiul în deplasările sale aproape pasiv, în scopul menţinerii neutralităţii electrice, fiind
supus influenţelor exercitate de mecanismele neuroumorale responsabile de homeostazia volumului .
1;5
Astfel comportamentul concentraţiei clorului plasmatic este în general paralel cu cel al sodiului.
353