Page 352 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

8.1.16 Calciu urinar
Informaţii generale
Homeostazia calciului este menţinută de hormonul paratiroidian. Cea mai mare parte a calciului se
elimină prin materiile fecale, iar o cantitate mică de calciu este excretată în urină, în funcţie de aportul
de calciu din dietă. Creşterea calciului urinar rezultă din creşterea absorbţiei intestinale, scăderea
reabsorbţiei tubulare, resorbţia sau pierderea calciului din oase şi însoţeşte aproape întotdeauna
niveluri crescute ale calciului în sânge. Atunci când calciul este excretat în cantităţi crescute,
favorizează producerea nefrolitiazei şi nefrocalcinozei, în special dacă se asociază cu un aport proteic
crescut .
2
Determinarea calciului urinar este importantă în diagnosticul hipercalcemiei responsabile de apariţia
calculilor renali .
4
Recomandări pentru determinarea calciului urinar
Se recomandă determinarea calciului urinar în: hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie, hipercalcemia
hipocalciurică familială (benignă), steatoree, insuficienţă renală, carcinom metastatic de prostată .
4
Pregătire pacient - dacă determinarea calciului urinar se face pentru o boală metabolică, pacientul
trebuie să urmeze o dietă săracă în calciu, iar medicaţia pe bază de calciu trebuie întreruptă cu 1-3
zile înaintea recoltării .
2
Notă: diureticele tiazide sunt utilizate pentru a diminua excreţia urinară de calciu; dacă pacientul se
află în tratament pentru prevenirea litiazei şi testul se face cu scopul de a-l monitoriza, medicaţia nu
va fi întreruptă înainte de recoltare . 3
Specimen recoltat - urina din 24 ore; la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această
urină, apoi colectează într-un vas de plastic toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua
următoare, inclusiv; se omogenizează urina recoltată; se măsoară întreaga cantitate, se reţin 100
mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; nu se folosesc conservanţi; ambele recipiente
trebuie să fie bine închise cu capac, ele se păstrează la 2–8 C până în momentul lucrului .
3
º
Recipient de recoltare - vas de plastic de 2-3 L şi pahar de plastic pentru urină (unică folosinţă), pe
care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore .
3
Cantitatea recoltată - toată urina din 24 ore, din care se reţine 100 mL . 3
Prelucrare necesară după recoltare - acidifiere la pH-ul maxim 3 cu acid clorhidric 6N .
3
Stabilitate probă - 2 zile la temperatura camerei 18-28°C; 4 zile la 2 -8°C; 3 săptămâni la -20°C .
3
Metodă - spectrofotometrică (colorimetrică) .
3
Valori de referinţă - 100 – 320mg/24h 3
Factor de conversie mmol/L x 4 = mg/dL; mg/dL x 0.25 = mmol/L
Limita de detecţie - 0.05 mmol/L (0.2 mg/dL) .
3
Interpretarea rezultatelor
Creşteri
• hiperparatiroidism (30-80% din cazuri) • alimentaţie cu un conţinut ridicat de calciu, • ingestie
excesivă de lapte • intoxicaţie cu vitamina D • sarcoidoză • imobilizare prelungită (mai ales la
copii) • mielom multiplu • cancer de sân sau vezică urinară • osteoporoză (primară sau secundară
hipertiroidismului, sindromului Cushing) • leziuni osteolitice (metastaze de carcinoame, sarcoame)
• boală Paget • osteită deformantă • acidoză tubulară renală • sindrom Fanconi • postovariectomie,
deficit estrogenic • hipercalciurie idiopatică 2;3;5 .

352