Page 381 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 381

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            8
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                 TESTE DE BIOCHIMIE




        (0.5-6%) în peste 50% din cazuri, restul fiind reprezentat de Hb A;
        • în β-talasemia intermedia, procentul de Hb A este variabil, iar Hb F = 20-80%;
                                         2
        • în β-talasemia majoră, valorile de  Hb F sunt foarte crescute, situate obişnuit între 20-90% din
        totalul Hb, restul fiind format de  Hb A (valori foarte scăzute) şi HbA (valori normale sau crescute); se
                                                       2
        caracterizează clinic prin tabloul clasic al anemiei Cooley;
        • în afară de tipurile amintite, mai există forme de β- talasemie cu valori normale de Hb A  şi Hb F
                                                                         2
        (“silent thalassemia” cu indici eritrocitari normali şi “almost silent thalassemia” cu indici eritrocitari
        modificaţi) care pot fi puse în evidenţă prin tehnici de genetică moleculară ;
                                                            1;4
        • δβ-talasemia rezultă din deleţia genelor δ şi β cu menţinerea integrităţii genelor γ, în timp ce în  γδβ-
                                                                           A
        talasemia se înregistrează deleţia genelor  γ, δ şi β cu menţinerea integrităţii genei  γ; heterozigoţii
                                                                    G
                                       A
        prezintă un tablou hematologic similar β-talasemiei minore dar la electroforeza Hb, procentul de Hb A2
        tinde să fie redus la jumătate iar Hb F este persistent crescută într-o proporţie de 5-20%; homozigoţii
        prezintă un fenotip similar β-talasemiei intermedia iar electroforeza evidenţiază Hb F într-un procent
        de aproape 100%; testarea genetică confirmă diagnosticul ;
                                                 1
        • Hb Lepore este o hemoglobină anormală, în care lanţurile α sunt normale, iar lanţurile non-α au o
        structură asemănătoare lanţurilor δ la capatul N-terminal şi lanţurilor β la capatul C-terminal. Sindromul
        Lepore, foarte asemănător clinic, în forma sa heterozigotă, cu  β-talasemia minoră , se caracterizează
        electroforetic prin prezenţa Hb Lepore într-un procent de 5-10 %, cu migrare asemănătoare HbS şi
        scaderea procentului de Hb A ; în forma homozigotă, asemănătoare clinic cu anemia Cooley,  Hb
                              2
        Lepore reprezintă 10-20%, restul fiind format de HbF (Hb A şi Hb A  lipsesc în totalitate) ;
                                                                      2
                                                        2
        • persistenţa ereditară de Hb F este o entitate asimptomatică clinic şi hematologic, caracterizată prin
        valori crescute de Hb F, la heterozigoţi Hb F = 15-30%, iar la homozigoţi se poate ajunge până la
        100% Hb F, în afara oricărui semn de boală ;
                                       4
        •  în  forma  heterozigotă  de  siclemie  (“sickle  cell  trait”)  ,  electroforeza  Hb  sugerează  diagnosticul,
        punând în evidenţă o Hb anormală, Hb S, în proporţie de 25-45%, Hb A  fiind în cantitate normală, iar
                                                          2
        restul fiind reprezentat de Hb A; confirmarea diagnosticului de siclemie se face prin testul de siclizare;
        cei mai mulţi pacienţi cu tară de siclemie sunt asimptomatici, cu un frotiu de sânge normal sau uşor
        modificat (microcitoză sau hematii “în ţintă”); coexistenţa tarei Hb S cu anumite tipuri de talasemii
        sau alte hemoglobinopatii modifică tabloul clinic şi hematologic precum şi electroforeza Hb; în cazul
        obţinerii unei benzi cu migrare similară Hb S dar cu test de siclizare negativ va fi suspectată o Hb D
        sau G ;
             1
        • în forma homozigotă de siclemie (“sickle cell anemia”), electroforeza Hb indică prezenţa Hb S în proporţie
        de 90-95%, restul fiind reprezentat de Hb A2 şi Hb F; tabloul hematologic este normal la naştere şi începe
        să se modifice după vârsta de 6 luni, pe măsură ce Hb F este înlocuită de Hb S ;
                                                               1
        • în hemoglobinopatia C, la electroforeza Hb în mediu alcalin, HbC se izolează  ca o fracţie anormală,
        cu migrare foarte lentă, pe linia Hb A , în aceeasi poziţie  cu Hb E şi Hb O Arabia , în valori procentuale
                                   2
        de 38-44% la heterozigoţi ; pentru diferenţierea Hb C de Hb E şi Hb O Arabia  este necesară efectuarea


                          2
        electroforezei la un pH acid (6-6.2); prezenţa tarei Hb C nu prezintă semnificaţie clinică însă este
        importantă  în  consilierea  genetică  a  cuplurilor;  homozigoţii  pentru  Hb  C  (boala  hemoglobinei  C)
        prezintă următoarele caracteristici: anemie uşoară/medie cu microcitoză marcată, numeroase hematii
        “în ţintă” pe frotiul de sânge periferic, iar la electroforeza hemoglobinei se izolează Hb C în proporţie
        de 95%, restul fiind reprezentat de Hb A2 şi Hb F ;
                                           1
                                                                           381
   376   377   378   379   380   381   382   383   384   385   386