Page 382 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 382

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       • în α- talasemia minoră  nu există modificări procentuale ale Hb A, Hb A  şi Hb F, iar electroforeza
                                                           2
       de Hb apare normală la subiectul adult heterozigot; însă dublu heterozigotii realizează “boala Hb H”,
       cu aspect clinic de talasemie intermedia, iar la electroforeza Hb la pH alcalin se poate evidenţia  o
       fracţiune anormală cu migrare rapidă (cea mai apropiată de anod) corespunzătoare Hb H (5-30%) .
                                                                             2
                                                                          1
       Genetica moleculară asigură însă diagnosticul de certitudine al tuturor formelor de α- talasemie .
       Limite şi interferenţe
       Transfuziile de sânge pot dilua o eventuală hemoglobină anormală, pentru o perioadă de 3-4 luni,
       interferând cu rezultatele electroforezei .
                                  4
       Hiposideremia  poate  determina  obţinerea  de  valori  fals  scăzute  pentru  Hb  A2;  dacă  există  o
       neconcordanţă între rezultatul obţinut pentru HbA2 şi suspiciunea clinică de betatalasemie minor,
       pacientul va fi tratat cu fier, până la normalizarea sideremiei, apoi se va repeta electroforeza de
       hemoglobină .
                2
       • Interferenţe analitice
       - Centrifugarea ineficientă şi/sau spălarea eritrocitelor cu soluţii saline nu vor furniza o hemoliză clară.
       Aceasta poate rezulta în prezenţa liniei rosii la aplicarea punctelor pe bandă, ceea ce indică o calitate
       slabă a pattern-ului electroforetic.
       - Probele ingheţate pot produce benzi false lângă cea a HbA .
                                                 3
                                      Bibliografie

       1.  Barbara J. Bain. Haemoglobinopathy Diagnosis. Blackwell Science, 2001, 20-25.
       2.  Dan Coliţă. Hematologie. În Tratat de medicină internă. 1997,  759-802.
       3.  Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
       4.  Lothar Thomas. Hemoglopinopathies. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment
          of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1
          ed., 1998; 489-493.
       5.  Bertil Glader. Anemia: General Considerations.In  Wintrobe`s Clinical Hematology. Lippincott
          Williams & Wilkins, Philadelphia, 11  edition, 2004, 962.
                                  th



















         382
   377   378   379   380   381   382   383   384   385   386   387