Page 377 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

8.1.28 Creatinkinaza (CK) - izoenzime
Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea izoenzimelor CK
Creatinkinaza este o enzimă ce se găseşte în concentraţii crescute în citoplasma celulelor de la
nivelul miocardului şi muşchilor scheletici şi, în concentraţii mult mai mici, la nivelul creierului . CK
7
are o structură dimerică şi apare sub 4 forme: izoenzima mitocondrială şi izoenzimele citosolice cu
3 fracţiuni: CK-MM (CK3 - musculară), CK-MB (CK2 - miocardică), CK-BB (CK1 - cerebrală) . La
6
nivelul muşchilor scheletici întâlnim aproape în exclusivitate CK-MM, în miocard CK-MM şi CK–MB,
iar la nivelul creierului, tractului digestiv şi tractului genito-urinar predominat CK-BB. Nivelul normal de
creatinkinază este dat aproape în totalitate de CK-MM .
2
La determinarea creatinkinazei totale pot apărea reacţii fals pozitive, din cauza prezenţei în ser a unor
complexe rezultate în urma reacţiei antigen - anticorp între CK-BB şi IgG şi mai rar CK-MM şi IgA
(complex macro-CK de tip I). Această interferenţă se produce deoarece CK nu poate fi diferenţiată de
forma macro-CK decât prin electroforeză. Prezenţa acestor complexe ar trebui suspectată atunci când
nivelul CK este persistent crescut, cu valori relativ constante, iar pacientul nu prezintă manifestări
clinice concordante cu nivelul enzimei.
Complexul macro-CK de tip I este asociat cu o multitudine de afecţiuni: hipotiroidism, boli autoimune,
neoplazii, miozite, boli cardiovasculare, putând fi însă întâlnit şi la persoane aparent sănătoase. Este
mai frecvent la femei decât la bărbaţi, predominând la persoanele de peste 70 ani în comparaţie cu
grupul de vârstă 20-69 ani.
Complexul macro-CK de tip II este de origine mitocondrială şi migrează la catod în apropierea benzii
CK-MM. Prezenţa acestui tip de complex este asociată cu afecţiuni severe: neoplazii, boli hepatice,
hipoxie tisulară şi este, în general, un indicator de prognostic rezervat .
6;7
Determinarea izoenzimelor CK este utilă în diagnosticul afecţiunilor musculare (în asociere cu
aldolaza) şi, de asemenea, pentru depistarea macroenzimelor CK .
7
Pregătire pacient - à jeun sau postprandial ; înainte de recoltare pacientul nu va face exerciţii
4
fizice .
4
Specimen recoltat - sânge venos . 4
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
4
Volum probă - 2 ml ser .
4
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
4
Stabilitate probă – serul separat este stabil maxim 72 h la 4-8°C; 2 săptămâni la -20°C .
4
Metodă – electroforeză . 3
Valori de referinţă - CK-MB < 0,1 µmol/sl
- CK-MM Femei: < 2,42 µmol/sl
Bărbaţi: < 2,85 µmol/sl
- CK-BB: 0,00 µmol/sl .
4
Interpretarea rezultatelor
În IMA, creşterea CK-MB începe să devină evidentă la 4-8 ore de la debutul simptomatologiei şi
atinge un maximum după 15-24 ore. În primele 72 ore doar la două treimi din pacienţi va mai persista
o creştere a CK-MB . Valori crescute ale CK-MB mai pot fi întâlnite în: miocardite şi cardiomiopatii;
9
377