Page 404 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 404

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                          8.1.37 Gama-glutamil transferaza (GGT)
       Informaţii generale
       GGT  –  gama-glutamiltranspeptidaza  catalizează  transferul  grupului  γ–glutamil  de  la  peptide  ca
       glutationul  (GSH)  către  alţi  aminoacizi.  GGT  este  o  proteină  heterodimerică,  fiecare  subunitate
       constând  dintr-un  singur  lanţ  polipeptidic.  Este  localizată  la  nivelul  membranei  citoplasmatice  a
       numeroase celule, centrul activ al enzimei fiind situat la exterior. Suprafaţa luminală a celulelor cu
       funcţii secretorii sau absorbtive este în mod special bogată în GGT, dar şi suprafaţa bazolaterală a
       celulelor tubulare renale conţine de asemenea GGT. GGT este singura enzimă care clivează cantităţi
       semnificative de GSH şi conjugaţi ai GSH în cadrul ciclului γ-glutamil (GSH este transportat la nivelul
       suprafeţei extracelulare a membranei, unde este clivat de către GGT în cisteinil-glicină şi reziduuri
       γ-glutamil, care sunt transferate către alţi aminoacizi). De asemenea GGT joacă un rol important în
       metabolismul mediatorilor inflamaţiei, cum ar fi leucotrienele, substanţelor carcinogene şi toxice.
       GGT măsurat în ser provine în special din ficat. Cea mai mare parte este legată de lipoproteine, în
       special HDL, dar şi de LDL. O mică porţiune este hidrosolubilă, fiind asemănătoare GGT eliberat
       de proteaze din membrana celulelor hepatice. GGT legat de HDL predomină în bolile hepatice non-
       icterice, în timp ce GGT legat de LDL este crescut în colestază, iar forma hidrosolubilă într-o varietate
       de boli hepatice.
       GGT este îndepărtat din plasmă prin bilă, activitatea enzimei în bilă fiind de 10 ori mai mare decât cea
       plasmatică. O mică parte este degradată de rinichi şi eliminată prin urină.
       Sinteza GGT poate fi indusă în ficat de colestază, consumul cronic de alcool şi de dozele terapeutice
       ale unor medicamente, cum ar fi fenitoina. Nivelul GGT este crescut în celulele tumorale din hepatom,
       în hepatocitele comprimate de tumori hepatice şi în ariile regenerative din ficatul cirotic. Creşterea
       nivelului seric al GGT se datorează de asemenea lezării membranei celulare prin toxice (inclusiv
       alcoolul), ischemie, infecţii sau detaşării enzimei de la nivelul membranei celulare ca urmare a acţiunii
       detergente a acizilor biliari. GGT este o enzimă specifică ficatului şi ductelor biliare .
                                                                 1;8
       Recomandări pentru determinarea GGT
       GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a cărei creştere
       depăşeşte celelalte enzime hepatice dozate în mod curent. La alcoolici nivelul seric al GGT poate
       ajunge la valori de 50 de ori peste valoarea normală, gradul de creştere depinzând atât de cantitatea
       de alcool consumată, cât mai ales de persistenţa îndelungată a consumului . Are rol de asemenea în
                                                            7
       monitorizarea abstinenţei de la alcool . 8
       În bolile hepato-biliare GGT se corelează cu nivelurile fosfatazei alcaline. Creşterile nu sunt totuşi
       specifice şi pot fi asociate şi cu afecţiuni pancreatice, cardiace, renale, diabet zaharat.
       Dozarea GGT este de asemenea utilă pentru diagnosticul unei hepatopatii în prezenţa unei afecţiuni
       osoase, a sarcinii sau în perioada copilăriei (condiţii în care valorile fosfatazei alcaline cresc, în timp
       ce GGT rămâne la valori normale) .
                               3;4
       Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) . 5
       Specimen recoltat - sânge venos .
                               5
       Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                                                            5
       Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian . 5
       Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare . 5

         404
   399   400   401   402   403   404   405   406   407   408   409