Page 408 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

8 . Lothar Thomas. Enzymes. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical
Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998,
80-85.

8.1.38 Glucoza serică/plasmatică

Informaţii generale
Glucoza este cel mai important monozaharid din sânge. Rezultă din digestia carbohidraţilor şi din
conversia hepatică a glicogenului în glucoză. Glucoza este un furnizor indispensabil de energie care
susţine activitatea celulară. Cei doi hormoni care reglează în mod direct nivelul glucozei în sânge
sunt glucagonul şi insulina. Glucagonul accelerează conversia glicogenului în glucoză şi determină
astfel creşterea glicemiei. Insulina creşte permeabilitatea membranelor celulare la glucoză, transportă
glucoza în celule (pentru metabolism), stimulează formarea glicogenului şi reduce concentraţia
glucozei din sânge. Alţi hormoni care deţin un rol important în metabolismul glucozei sunt: ACTH-ul,
glucocorticoizii, adrenalina, tiroxina. Degradarea glucozei se realizează prin procesul de glicoliză.
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme: incapacitatea celulelor pancreatice
beta de a secreta insulină, reducerea numărului receptorilor insulinici, malabsorbţia intestinală a
glucozei, incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul, modificarea concentraţiei hormonilor
implicaţi în metabolismul glucozei 2;4-6 .
Diabetul zaharat este o condiţie definită prin nivelul hiperglicemiei care generează riscul de afectare
a microcirculaţiei (retinopatie, nefropatie şi neuropatie). Se asociază cu o speranţă de viaţă redusă,
o morbiditate semnificativă datorată complicaţiilor microvasculare specifice, un risc crescut de
complicaţii macrovasculare (boală coronariană, accident vascular cerebral, arteriopatie obliterantă a
membrelor inferioare) şi o calitate a vieţii diminuată.
În absenţa unui marker biologic mai specific pentru a defini diabetul determinarea glucozei plasmatice
a rămas elementul de bază al criteriilor de diagnostic. Stabilirea valorilor cut-off pentru diagnosticul
diabetului a fost consecinţa analizei a două seturi de informaţii:
- nivelurile glucozei plasmatice asociate cu risc de complicaţii microvasculare specifice, în
special retinopatie;
- distribuţia în populaţie a valorilor glucozei plasmatice.
Din 1965 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a iniţiat publicarea de ghiduri pentru diagnosticul şi
clasificarea diabetului. Acestea au fost revizuite în 1998 şi publicate sub denumirea de Ghid pentru
Definiţia, Diagnosticul şi Clasificarea Diabetului Zaharat. Ca urmare a creşterii informaţiei disponibile
privind această afecţiune ADA (American Diabetes Association) a modificat în 2003 criteriile pentru
diagnosticul hiperglicemiilor intermediare .
8
Criteriile ADA (American Diabetes Association) pentru diagnosticul diabetului zaharat includ:
1. Simptome sugestive (poliurie, polidipsie, scădere ponderală inexplicabilă), la care se adaugă
o valoare a glucozei „random” >=200 mg/dL (>=11.1 mmol/L) sau
2. Valoarea glicemiei bazale >=126 mg/dL (>=6.99 mmol/L) sau

408