Page 427 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

8.1.46 Magneziu seric
Informaţii generale
Magneziul este un element care, deşi se găseşte în proporţie mică în organism (0,05% din greutatea
totală a corpului), prezintă mare importanţă din punct de vedere structural şi funcţional.
70% din cantitatea totală de magneziu a corpului uman (cca. 14g) se află în compoziţia oaselor împreună
cu Ca şi P, iar restul este distribuit în ţesuturile moi (în special muşchii scheletici) şi în diverse fluide.
Aproximativ 1% se află în plasmă, 25% fiind legat de proteine, restul rămânând sub formă ionizată
Mg . În eritrocite cantitatea de Mg este apreciabilă, cca. 5.2 mEq/L. În ceea ce priveşte distribuţia
2+
celulară a magneziului, majoritatea se află în mitocondrii şi nucleu. În afară de rolul său plastic de
constituent al oaselor şi al unor ţesuturi moi, Mg îndeplineşte numeroase roluri funcţionale printre
care şi acela de activator al unor enzime (peste 300 enzime, implicate în metabolismul carbohidraţilor,
sinteza proteinelor şi acizilor nucleici, cea mai cunoscută fiind Na /K ATPaza ). Împreună cu ionii Na ,
+
7
+
+
K şi Ca ,magneziul reglează excitabilitatea neuromusculară şi mecanismul coagulării .
+
2;7
2+
Acţiunile calciului şi magneziului sunt strâns legate între ele, deficitul unuia dintre aceste elemente
influenţând semnificativ metabolismul celuilalt (magneziul este necesar atât pentru absorbţia intestinală
cât şi pentru metabolismul calciului). În celula musculară magneziul acţionează ca antagonist al
calciului . Deficitul de magneziu va genera mobilizarea calciului din oase, fiind posibilă apariţia de
7
calcificări anormale la nivelul aortei şi rinichiului . De aceea este recomandat să se ia în considerare
2
nivelul calciului când se evaluează nivelul magneziului. De asemenea, hipomagneziemia se asociază
cu hipopotasemia în 60% din cazuri .
7
Din punct de vedere clinic, deficitul de magneziu determină afecţiuni neuromusculare (slăbiciune
musculară, tremor, tetanie şi convulsii), iar la nivelul cordului poate genera aritmii .
6
Recomandări pentru determinarea magneziului seric
• evaluarea funcţiei renale ; 2
• iritabilitate neuromusculară;
• apariţia unei hipocalcemii neexplicate;
• prezenţa unei hipokaliemii refractare la suplimentarea de potasiu;
• diverse afecţiuni cardiace (insuficienţă cardiacă, hipertrofie ventriculară stângă, aritmii ventriculare);
• tratament digitalic;
• monitorizarea pacienţilor care primesc tratament cu tiazide, diuretice de ansă, aminoglicozide,
ciclosporină şi alte medicamente nefrotoxice;
• sindroame de malabsorbţie, abstinenţă de la alcool, nutriţie parenterală .
6;7
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate, cel puţin 4 ore) .
2;5
Specimen recoltat - sânge venos cu următoarele recomandări:
• recoltarea se va efectua în poziţie culcată, deoarece în ortostatism nivelul magneziului seric creşte
cu 4% ; • se va evita staza venoasă cu garoul; • nu se vor folosi mănuşi pudrate cu talc (conţine stearat
2
de magneziu; se spală mănuşile cu jet de apă, fără săpun sau detergenţi) . 5
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
5
Prelucrare necesară după recoltare - se centrifughează proba şi se separă serul cât se poate de
repede; se analizează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, se stochează serul la temperaturi
cuprinse între 2-8 °C sau se congelează (-18 °C) .
5
427