Page 425 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

8.1.45 Lipoproteina (a)

Informaţii generale
Lipoproteina (a) (Lp [a]) a fost descrisă pentru prima dată în 1963 de către medicul norvegian Kare Berg.
De fapt Lp (a) este un dimer format dintr-o moleculă de LDL legată de apolipoproteina A (APO [a]) printr-o
punte disulfidică. Acest complex se sintetizează la nivelul ficatului, detaliile metabolismului nefiind încă pe
deplin înţelese.
Momentan nici funcţiile, nici mecanismul aterogenetic nu sunt cunoscute în întregime, dar s-a speculat că
ar putea interfera în procesul de fibrinoliză, Apo (a) fiind o proteină cu structură foarte apropiată de cea a
plasminogenului. Din cauza prezenţei la nivelul plăcii ateromatoase, LP (a) a fost în centrul a numeroase studii
clinice şi epidemiologice, ce au încearcat să stabilească dacă nivelul seric crescut reprezintă un factor de risc
pentru boli coronariene şi cerebrale. Deşi rezultatele studiilor efectuate până în prezent sunt contradictorii,
majoritatea dovezilor sugerează că Lp (a) este un factor de risc independent pentru boala coronariană şi
infarctul cerebral (la rasa albă), Lp (a) fiind denumită “cea mai aterogenică lipoproteină”.
Concentraţiile serice de Lp (a) par a fi în mare parte legate de factori genetici şi, din păcate, dieta şi
medicamentele hipolipemiante nu au un impact major asupra nivelului de Lp (a). Cu toate acestea, măsurarea
nivelelor serice a Lp (a) poate contribui la o evaluare mai adecvată a pacienţilor cu risc crescut .
2;3;4
Recomandări pentru determinarea lipoproteinei (a) – conform recomandărilor actuale determinarea
lipoproteinei (a) prezintă utilitate la câteva subgrupe de pacienţi la care nivelul excesiv Lp(a) poate
avea consecinţe clinice importante:
• pacienţi cu ateroscleroză dezvoltată prematur;
• pacienţi cu istoric familial de boală coronariană debutată prematur;
• persoane cu niveluri ridicate de LDL colesterol şi cu cel puţin 2 factori de risc cardiovascular;
• pacienţi cu angioplastie şi la care un nivel crescut de lipoproteină (a) poate creşte riscul de
restenozare;
• pacienţi cu by-pass coronarian la care excesul de Lp(a) se poate asocia cu stenoza grefei .

2;4
Pregătire pacient - a jeun (pe nemâncate) .
1
Specimen recoltat - sânge venos . 1
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
1
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
1
Volum probă – minim1 mL ser .
1
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
1
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; 1 an la
-20°C .
1
Metodă – nefelometrică .
1
Valori de referinţă - < 30 mg/dL .
1
Limita de detecţie - 2 mg/dL .
1
Interpretarea rezultatelor
Concentraţiile serice >30 mg/dL sunt asociate cu un risc crescut de boală coronariană prematură
potrivit mai multor studii. Observaţiile clinice din ultimele 3 decenii au indicat faptul că Lp (a) creşte
riscul cardiovascular de 2 - 3 ori doar atunci când nivelul său plasmatic este de > 30 mg/dL. Nivelele
425