Page 430 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 430

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Recomandări pentru determinarea magneziului urinar
       •  investigarea statusului electrolitic; stabilirea cauzei unui nivel seric anormal de magneziu;
       •  investigarea nefrolitiazei .
                         1
       Specimen recoltat - urina din 24 ore; la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această
       urină, apoi colectează într-un vas de plastic toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua
       următoare, inclusiv; se omogenizează urina recoltată; se măsoară întreaga cantitate, se reţin 100
       ml în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; nu se folosesc conservanţi; ambele recipiente
       trebuie să fie bine închise cu capac, ele se păstrează la 2–8 C până în momentul lucrului . !Sunt
                                                                        3
                                                   º
       inacceptabile probele care vin în contact cu orice fel de metal . 1
       Recipient de recoltare - vas de plastic de 2-3 L şi pahar de plastic pentru urină (de unică folosinţă),
       pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore .
                                              3
       Cantitatea recoltată - toată urina din 24 ore din care se reţin 100 mL .
                                                       3
       Prelucrare necesara după recoltare - acidifiere la pH = 3-4 cu acid clorhidric 6 N .
                                                                 3
       Stabilitate probă - 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; 1 an la -20°C . 3
       Metodă - spectrofotometrică (colorimetrică) .
                                     3
       Valori de referinţă -  60-210 mg/24h .
                                 3
       Factor de conversie mmol/L x 4  = mg/dL; mg/dL x 0.25 = mmol/L
       Limita de detecţie - 0.03 mmol/L (0.07 mg/dL) . 3
       Interpretarea rezultatelor
       Creşteri                                 Scăderi
       •  sindrom  Bartter  •  boli  renale  cu  pierderi  excesive  •  malabsorbţie  •  alcoolism  cronic
       de  magneziu  (glomerulonefrită  cronică,  pielonefrită  (malnutriţie)   •tratament   parenteral
       cronică,  acidoză  tubulară  renală,  faza  diuretică  a  îndelungat • insuficienţă renală cronică •
       necrozei  tubulare  acute,  diureza  postobstructivă)  hipoparatiroidism • hipercalciurie • boala
       • hiperaldosteronism • pacienţii cu transplant renal sub  Addison .
                                                      1;4
       tratament imunosupresor 1;4;5 .
       Scăderea magneziului urinar sugerează deficit de magneziu, iar dacă pierderea este de cauză renală,
       magneziul urinar este crescut.
       Limite şi interferenţe
       Alcoolemia  ridicată  determină  creşterea  magneziului  urinar .  Prezenţa  sângelui  în  urină  creşte
                                                  1
       magneziul urinar .
                  1
       • Medicamente
       Creşteri: acetazolamidă, amfotericină B, calcitonină, cisplatin, ciclosporină A, corticosteroizi, diuretice
       tiazidice, gentamicină, hidroxid de magneziu, litiu, triamteren .
                                                 2
       Scăderi: amilorid, contraceptive orale, extract de paratiroidă, gluconat de calciu, interferon alfa-2a .
                                                                           2
                                      Bibliografie

       1.   Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott
          Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 257-259.
       2.   Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and


         430
   425   426   427   428   429   430   431   432   433   434   435