Page 434 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 434

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Osmolalitatea  serică  creşte  în  hipernatremie,  deshidratare,  hiperglicemie,  hipercalcemie,  leziuni
       cerebrale,  tratament  cu  manitol,  azotemie,  ingestie  de  etanol,  metanol,  etilen  glicol,  afecţiuni
       renale,  reprezentând  un  factor  important  în  evaluarea  toxicologică  şi  monitorizarea  pacienţilor
       comatoşi 1,4,5,6,7 .
       Creşteri ale osmolalităţii
       Creşterea osmolalităţii serice, sodiu seric ↑ şi gap osmolar normal:
          • afecţiuni asociate cu hipovolemie sau normovolemie şi hipernatremie, cum ar fi: diaree sau
       febră la copii, diureză osmotică însoţită de hiperglicemie, tulburări hipotalamice cu hipodipsie, diabet
       insipid de cauză centrală sau nefrogenic, boli caracterizate prin absenţa setei şi reducerea secreţiei
       de ADH.
       Creşterea osmolalităţii serice, sodiu seric ↓ sau normal şi gap osmolar normal:
          • insuficienţă renală (uremia > 140mg/dL), comă hiperglicemică (glicemia > 600mg/dL), ingestia
       de alcool.
       Creşterea osmolalităţii serice, sodiu ↓ şi gap osmolar crescut
          • intoxicaţii cu etanol, metanol, şoc hemoragic posttraumatic, acidoză lactică .
                                                              1,5
       Osmolalitatea  serică  scade  în  condiţii  de  hiperhidratare,  hiponatremie  şi  în  cazul  sindromului  de
       secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH) (apare cel mai adesea ca sindrom paraneoplazic
       al unui carcinom de pulmonar) .
                            1,5
       Limite şi interferenţe
       Scăderi ale  gap-ului osmolar pot fi asociate cu: altitudinea, variaţii diurne cu retenţie nocturnă de apă,
       unele medicamente. Pe de altă parte, creşteri ale gap-ului osmolar pot fi întâlnite în: hipertrigliceridemie,
       hiperproteinemie, administrarea de substanţe de contrast . 1

                                      Bibliografie

       1.  Frances Fischbach. Pulmonary Function, ANGs and Electrolyte Studies. In A Manual of
          Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1009-1012.
       2.   Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods by Matthew R. Pincus,
          Richard A. McPherson. Evaluation of Renal Function, Water, Electrolytes and Acid-Base
          Balance, 147-150.
       3.   Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
       4.   Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Osmolality,
          Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
       5.   Lothar Thomas. Electrolyte and water balance. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and
          Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,
          Germany, 1 Ed., 1998, 299-302.
       6.  Jacques Wallach. Tulburările echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic. În Interpretarea testelor
          de diagnostic. Editura Ştiinţelor Medicale, România, 7 ed., 2001, 727-734.
       7.  Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Osmolality, Serum.
          www.mayomedicallaboratories.com Ref Type: Internet Communication.




         434
   429   430   431   432   433   434   435   436   437   438   439