Page 435 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

8.1.50 Osmolalitate urinară
Informaţii generale
Osmolalitatea urinară este o măsură a concentraţiei de particule osmotic active, în principal sodiu, clor,
potasiu şi uree, glucoza contribuind semnificativ la osmolalitate doar atunci când este prezentă în urină
în cantităţi substanţiale. Capacitatea rinichiului de a menţine tonicitatea şi echilibrul hidroelectrolitic la
nivelul compartimentului extracelular poate fi evaluată prin măsurarea osmolalităţii urinare. Informaţii
suplimentare despre funcţia rinichiului pot fi obţinute, dacă osmolalitatea urinară este comparată
cu cea serică, raportul normal variind între 0.2-4.7, cu valori > 3 în cazul deshidratării nocturne. În
afecţiunile caracterizate de capacitate scăzută de concentrare raportul este scăzut, dar încă ≥ 1.
Un pacient cu aport normal de lichide şi alimente va produce o urină de aproximativ 500-850 mosmol/
kgH O. Rinichiul normal poate concentra urina la 800-1400 mosmol/kg, iar în cazul unui aport excesiv
2
de lichide, determină o osmolalitate de 40-80 mosmol/kg. În condiţii de deshidratare, osmolalitatea
urinară este de 3-4 ori mai mare decât cea plasmatică 1,4,5,6 .
Recomandări pentru determinarea osmolalităţii urinare
- investigarea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic;
- evaluarea capacităţii de concentrare a rinichilor în insuficienţa renală acută şi cronică;
- sindromul de secreţie inadecvată de ADH;
- diabet insipid;
- amiloidoză;
- evaluarea deshidratării;
- monitorizarea afecţiunilor renale;
- monitorizarea pacienţilor cărora li s-au administrat substanţe radioopace .
4;5
Pregătire pacient – pentru a creşte sensibilitatea testului se impune o dietă hiperproteică cu 3 zile
înainte de efectuare; nu se consumă lichide la masa de seară; de la ultima masă până la începerea
colectării de urină nu se vor consuma lichide şi alimente 1;3
Specimen recoltat - urina din 24 ore .
3
Recipient de recoltare - vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţa pentru urină, pe care se
notează cantitatea totală de urină din 24 ore .
3
Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară .
3
Volum probă – 10 mL . 3
Stabilitate probă - 3 zile la 2-8°C . 3
Metodă - osmometrie cu reducerea punctului de îngheţ (freezing point depression) .
3
Valori de referinţă - 50 -1200 mOsmol/kg .
3
Interpretarea rezultatelor
Determinarea osmolalităţii urinare este un test important în monitorizarea creşterii volumului urinar.
Defectele de concentrare a urinii (volum urinar < 2L/24h) trebuie diferenţiate de poliuria cauzată de
diureza osmotică sau apoasă cu volum urinar > 2,5-3L/24h.
O valoare a osmolalităţii <150 mOsmol/kg H O sugerează o diureză apoasă, ce se caracterizează
2
prin excreţia unui volum urinar crescut cu diluţie scăzută, ce are drept cauză reducerea reabsorbţiei
apei la nivelul tubilor colectori. Această reducere poate fi motivată prin lipsa secreţiei de hormon
antidiuretic ADH (diabet insipid central) sau prin incapacitatea rinichiului de a răspunde la stimularea
ADH-ului (diabet insipid nefrogen). Diabetul insipid nefrogen poate fi de două tipuri: congenital (defect

435