Page 436 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 436

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       la nivelul receptorului ADH-ului sau la nivelul canalelor de apă –aquaporine) sau dobândit (intoxicaţie
       cu litiu, metoxifluran, amiloidoză, hipercalcemie, hipokalemie, uropatie obstructivă).
       Lipsa  secreţiei  de  ADH  poate  fi  de  cauzată  de:  degenerescenţă  celulară,  tumori,  granuloame,
       intervenţii chirurgicale, traumatisme, infarct sau infecţii hipofizare/hipotalamice, sarcină; de asemenea
       pot fi implicate cauze psihogene sau iatrogene.
       Diureza osmotică, cu nivel al osmolalităţii >400 mOsmol/kg H O, este o mărire a volumului urinar
                                                   2
       consecutivă  creşterii  presiunii  osmotice  plasmatice,  ce  survine  în  cursul  diabetului  zaharat,
       supraîncărcării azotate a sângelui, administrării de glucoză, uree sau manitol. Prin proba de diureză
       osmotică, se poate monitoriza excreţia apei sub influenţa diureticelor osmotice (furosemid).
       În SIADH valorile urinare ale sodiului şi osmolalităţii sunt mai mari decât cele plasmatice.
       Sugarii cu greutate mică la naştere au osmolalitate serică crescută fără modificarea osmolalităţii
       urinare.
       Gap-ul osmolar urinar este descris ca suma concentraţiilor urinare de sodiu, potasiu, bicarbonat, clor,
       glucoză, uree în comparaţie cu osmolalitatea urinară măsurată. Această valoare este în mod normal
       80-100  mOsm/kg  H O.  Determinarea  urinară  a  gap-ului  osmolar  este  utilizată  pentru  depistarea
                     2
       acidozei metabolice 2,4,5,6 .
       Creşteri                                Scăderi
           •   Azotemia prerenală;                •   Insuficienţă renală cronică;
           •   Insuficienţă cardiacă congestivă;  •   Diabet insipid;
           •   Sindrom de secreţie inadecvată de hormon   •   Hipokalemie;
              antidiuretic (SIADH);               •   Hipernatremie;
           •   Boala Addison;                     •   Polidipsie primară;
           •   Deshidratare;                      •   Hipercalcemie;
           •   Amiloidoză:                        •   Ingestie excesivă de apă .
                                                                        1
                        1
           •   Hiponatremie .
       Limite şi interferenţe
       Administrarea i.v. de sodiu, dextroză şi apă interferă cu determinarea osmolalităţii urinare . 1
                                      Bibliografie

       1.   Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott
          Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 203-204.
       2.  Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods by Matthew R. Pincus,
          Richard A. McPherson. Evaluation of Renal Function, Water, Electrolytes and Acid-Base
          Balance, 147-150.
       3.  Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010 Ref Type: Catalog.
       4.  Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Osmolality,
          Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
       5.  Lothar Thomas. Electrolyte and water balance. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and


         436
   431   432   433   434   435   436   437   438   439   440   441