Page 428 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 428

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Volum probă - minim 1 mL ser . 5
       Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat . 5
       Stabilitate probă - serul separat este stabil 2 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; o lună la
       -20 °C . 5
       Metodă de lucru - spectrofotometrică (colorimetrică) .
                                            5
       Valori de referinţă - 1.58 – 2.55 mg/dL . 5
       Factor de conversie: mmol/L x 2.43 = mg/dL; mEq/L x 0.5 = mmol/L; mEq/L x 1.2 = mg/dL.
       Limita de detecţie - 0.03mmol/L (0.07 mg/dL) .
                                       5
       Valori critice - nivel scăzut <1 mg/dL; nivel crescut >4.7 mg/dL 4
       Interpretarea rezultatelor
                Creşteri                            Scăderi
       • cauze iatrogene: antiacide cu   • afecţiuni digestive: malabsorbţie sau pierderi exagerate de
       magneziu, clisme cu magneziu,   lichide pe cale digestivă; • afecţiuni renale: glomerulonefrită
       abuz de laxative sau purgative,   cronică, pielonefrită cronică, acidoză tubulară renală, faza
       magneziu administrat în   diuretică a necrozei tubulare acute, diureza postobstructivă,
       eclampsie sau în caz de travaliu;  diureza osmotică (manitol, glucoză, uree); • medicamente:
       intoxicaţie cu carbonat de litiu,   diuretice, antibiotice (aminoglicozide), digitală (20% din
       salicilaţi;               pacienţi), cisplatin, ciclosporină; • tulburări de nutriţie:
       • insuficienţă renală (când   alcoolism acut şi ciroză alcoolică, administrarea parenterală
       rata filtrării glomerulare  [RFG]   prelungită de lichide fără conţinut de magneziu, inaniţia cu
       se apropie de 30 ml/ min.;   acidoză metabolică; • tulburări endocrine: hipertiroidism,
       hipermagneziemia este invers   hiperparatiroidism şi alte cauze de hipercalcemie,
       proporţională cu gradul funcţiei   hipoparatiroidism, diabet zaharat, hiperaldosteronism,
       renale reziduale); • deshidratare;  sindromul de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic;
       • comă diabetică înainte de   •tulburări metabolice: lactaţie excesivă, ultimul trimestru de
       instituirea tratamentului; •   sarcină, tratamentul cu insulină al comei diabetice; • alte
       hipotiroidism; • boală Addison; •   situaţii: toxemia de sarcină sau eclampsia, tumori osoase
       post-suprarenalectomie;   osteolitice, boala Paget osoasă activă, pancreatită acută
       • ingestia accidentală de mari   (cronică), transfuzie de sânge citratat, hemodializă, arsuri
       cantităţi de apă de mare 2;3;6;7 .  severe, transpiraţii, stări septice, hipotermie 2;3;6 .

       Semne ale creşterii nivelului magneziului seric
       • deprimarea activităţii neuromusculare, hipotensiune arterială (>4-6 mg/dL), •  deprimarea SNC
       (>6-8 mg/dL), •greaţă, vărsături, flash-uri cutanate (> 6 mg/dL), • hiporeflexie, somnolenţă (>8mg/
       dL),
       •  comă (12–17 mg/dL), •  modificări ECG (>10 mg/dL), •  bloc atrioventricular complet (30 mg/dL),
       •  stop cardiac (34-40 mg/dL) .
                           3
       Limite şi interferenţe
       În stările asociate cu deficit de magneziu valorile magneziul urinar se reduc înaintea celor serice.
       Nivelurile serice de magneziu pot rămâne normale, chiar în prezenţa unei depleţii de până la 20% a

         428
   423   424   425   426   427   428   429   430   431   432   433