Page 497 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

în afecţiunile tubulare B2M prezintă valori crescute în urină şi foarte scăzute în plasmă .
1
O excreţie urinară a B2M > 0.3 mg/L se poate întâlni la gravidele cu infecţii de tract urinar superior (ex.
pielonefrita cu leziuni tubulo – interstiţiale).
La pacienţii cu nefrotoxicitate determinată de aminoglicozide concentraţiile B2M cresc rapid, înaintea
ca valorile creatininei să devină anormale.
Concentraţia plasmatică şi excreţia urinară a B2M, la persoanele expuse la cadmiu, sunt corelate cu
durata expunerii dar şi cu tipul produşilor cu care pacientul a venit în contact .
3
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Urine Testing. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott
Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 216-217.
2. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Lothar Thomas. Urinary Proteins. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of
Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed.,
1998, 685-688.

8.2.8 Ceruloplasmina

Informaţii generale
Ceruloplasmina este o alfa2-globulină ce conţine cupru. Aproximativ 70% din cuprul seric total este
transportat de ceruloplasmină, 7% de o proteină cu greutate moleculară mare (transcupreina), 19% de
albumină şi 2% de către unii aminoacizi .
3
Sinteza ceruloplasminei are loc în hepatocite, la o rată zilnică de 6 mg/kg corp. Încorporarea cuprului
în ceruloplasmină (până la maxim 8 atomi de cupru/moleculă) se produce în cursul sintezei hepatice
a acesteia, conferindu-i o culoare albastră. După preluarea cuprului ceruloplasmina migrează către
ţesuturile utilizatoare de cupru, unde acesta este eliberat iar proteina este catabolizată. Eliminarea se
face pe cale biliară.
Pe lângă transportul cuprului, ceruloplasmina mai deţine următoarele funcţii:
- oxidarea Fe în Fe care permite transportul fierului de către transferină;
2+
3+
- oxidarea catecolaminelor şi serotoninei (rezultate in vitro);
- acţiune antioxidantă, prevenind oxidarea lipidelor din membrana celulară;
- acţiune antiinflamatoare, prin inhibarea histaminazei serice.
Concentraţii scăzute de ceruloplasmină se înregistrează în boala Wilson (degenerescenţa
hepatolenticulară), o afecţiune cu transmitere autozomal recesivă. Mecanismul patogenic al acestei
boli, care este caracterizată printr-o sinteză scăzută de ceruloplasmină, este reprezentat de alterarea
încorporării cuprului în molecula de ceruloplasmină şi a excreţiei biliare a acestuia. Defectul genetic
situat pe cromozomul 13q afectează gena ATP-azei care transportă cuprul în ficat (ATP7B). Ca
urmare, se produc depuneri patologice de cupru la nivel hepatic (cu dezvoltarea progresivă a cirozei),

497