Page 496 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

8.2.7 Beta 2 microglobulina în urină
Informaţii generale
Beta 2 microglobulina (B2M) este o proteină cu greutate moleculară mică (11,8 kDa) ce constituie
lanţul uşor al antigenelor complexului major de histocompatibilitate (HLA) clasa I. Din acest motiv, este
prezentă în toate celulele nucleate din organism.
La persoanele sănătoase beta 2 microglobulina este sintetizată la o rată relativ constantă în timpul
proceselor de regenerare celulară, principala sursă fiind limfocitul.
Rinichiul reprezintă calea esenţială de eliminarea a B2M, la acest nivel având loc filtrarea glomerulară
şi reabsorbţia tubulară. Timpul de înjumătăţire, la persoanele sănătoase, este de 40 minute. O
reducere a filtrării glomerulare determină o creştere exponenţială a concentraţiei serice de B2M; în
cazul unor niveluri serice foarte mari se depozitează sub formă de amiloid (acest proces are loc în
special la pacienţii care sunt supuşi unei dialize îndelungate). Producţia de B2M este stimulată de
citokine şi se asociază cu infecţii bacteriene, virale şi afecţiuni imune.
Datorită faptului că B2M este excretată la nivel glomerular şi apoi parţial absorbită în tubii renali, prin
compararea nivelurilor serice ale acestui peptid cu cele urinare, este posibilă determinarea cauzei
disfuncţiei renale: glomerulară sau tubulară .
3
Recomandări pentru determinarea beta-2-microglobulinei în urină
- intoxicaţia cu metale grele: mercur, cadmiu;
- diagnosticul şi monitorizarea afecţiunilor tubulo-glomerulare;
- stabilirea toxicităţii aminoglicozidelor şi ciclosporinelor;
- pielonefrită;
- sindrom Fanconi;
- boală Wilson .
1
Pregătire pacient - nu este necesară .
2
Specimen recoltat - o proba de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaţă) .
2
Recipient de recoltare - eprubetă pentru urină . 2
Cantitatea recoltată - 10 mL .
2
Prelucrare necesară după recoltare – deoarece B2M este instabilă în urina acidă se va adăuga

NaOH 1N pentru a obţine un pH de 6-8 .
2
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8ºC .
2
Metodă – imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă (CLIA ) .
2
Valori de referinţă - < 0,3 mg/L .
2
Interpretarea rezultatelor
Concentraţia serică a B2M, precum şi excreţia ei urinară oferă informaţii importante doar în prezenţa
manifestărilor clinice, fiind un marker fidel pentru evaluarea stadiului şi prognosticului bolii.
Dacă nivelul plasmatic al B2M depăşeşte 6 mg/L, capacitatea de reabsorbţie a rinichiului este depăşită,
iar concentraţia urinară nu mai poate fi folosită ca indicator al afecţiunilor tubulare .
3
B2M se reabsoarbe la nivelul marginii în perie din tubul proximal, orice modificare survenită aici (nefrită
bacteriană interstiţială, nefropatie indusă de cadmiu, necroză tubulară determinată de aminoglicozide)
determinând o creştere a excreţiei urinare.
În sindroamele glomerulare, nivelele sangvine sunt crescute iar cele urinare sunt scăzute, în timp ce
496