Page 491 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

Modificări ale excreţiei urinare de alfa1-microglobulină se înregistrează în afecţiuni tubulare, nefrite
interstiţiale, pielonefrite, tubulopatii ereditare, intoxicaţii cu metale grele sau expunere la medicamente
nefrotoxice.
Glomerulopatiile şi vasculopatiile renale se asociază adesea cu leziuni tubulare determinând creşteri
ale concentraţiei urinare de alfa1-microglobulină.
La pacienţii cu infecţii urinare, prezenţa alfa1-microglobulinei în urină indică o afectare renală
(pielonefrită).
O cale alternativă la dozarea alfa1-microglobulinei este determinarea proteinei transportoare a
retinolului (RBP), deoarece nu există studii care să demonstreze superioritatea unui test faţă de
celălalt . 4
Limite şi interferenţe
Rezultatele testului pot fi modificate dacă specimenele conţin particule (celule, cristale etc.) sau au
turbiditatea modificată . 1
Bibliografie
1. ARUP Laboratories. Test Directory: Alpha-1-Microglobulin, 24 Hour, Urine. www.aruplab.com
2010. Ref Type: Internet Communication.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
3. Lothar Thomas. Urinary Proteins. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of
Clinical Laboratory Results. TH- Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1
Ed., 1998, 382-399.
4. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Alpha-1-Microglobulin, 24 Hour Urine.
www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

8.2.5 Alfa2-macroglobulina

Informaţii generale
Alfa-2-macroglobulina (A2M) este cea mai mare proteină plasmatică nonimunoglobulinică (greutate
moleculară de 725 kDa), fiind alcătuită din 4 lanţuri polipeptidice ce conţin o secvenţă specifică de
aproximativ 35 aminoacizi (regiunea “momeală”) şi un domeniu tioester similar cu cel din structura
fracţiunilor C3 şi C4 ale complementului. Este un inhibitor endoproteazic cu spectru larg, putând inactiva
aproape toate tipurile de serin, tiol, metal şi carboxil proteaze. Enzimele se leagă şi clivează regiunea
“momeală” formându-se astfel un complex covalent în care A2M suferă o modificare conformaţională
formând A2M activată care se leagă de receptorii specifici de pe macrofage. S-au descris mai multe
forme de A2M, care diferă între ele prin compoziţia în acid sialic, manoză şi galactoză, care pot fi
separate prin focalizare izoelectrică . 7
În condiţii normale, nivelul seric de A2M este mai crescut la femei decât la bărbaţi, ca răspuns la
secreţia de estrogeni .
7
A2M este una din proteinele de fază acută. Multe citokine, incluzând TGF-beta, IL1, IL2, IL6, PDGF,
FGF, VEGF, se leagă de A2M, în unele cazuri aceasta reprezentând o cale de transport şi posibil
o modalitate de prelungire a duratei vieţii biologice, iar în alte cazuri legarea de A2M determină
inhibarea unora din activităţile biologice ale liganzilor. Interacţiunea dintre A2M şi citokine se crede că

491