Page 202 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

11 MARKERI VIRALI GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Aproximativ 85% din formele acute se cronicizează.
Dintre purtătorii cronici, cu sau fără valori serice anormale de ALT,
• ~ 15% se vindecă;
• ~ 70% dezvoltă hepatită cronică (interval mediu 10 ani);
• ~ 10-20% dezvoltă ciroză (interval mediu 20 ani);
• ~ 50% mor din cauza infecţiei cu HCV.
Carcinomul hepatocelular poate apărea la cca. 20% din pacienţii cu ciroză (interval mediu 30 ani) şi
la 1-5% din cei infectaţi cu HCV .
5
Testele diagnostice pentru depistarea infecţiei cu HCV sunt de 2 categorii:
I - teste serologice pentru depistarea anticorpilor;
II - teste moleculare pentru detectarea particulelor virale.
Debutul este insidios, virusul fiind numit şi “bomba cu efect întârziat”.
“Fereastra serologică” între infecţia HCV şi detectarea anti-HCV variază de la pacient la pacient.
Cu testele serologice curente anticorpii se depistează în medie la 7-8 săptămâni de la debutul
infecţiei. În cazul eradicării spontane a infecţiei, anti-HCV pot să persiste toată viaţa sau să scadă
treptat până la dispariţie în câţiva ani. La pacienţii cu infecţie cronică anti-HCV persistă indefinit. În
populaţia cu risc scăzut procentul de persoane care scapă diagnosticării este de 0.5-1%.
Rezultatele pozitive trebuie confirmate printr-o analiză suplimentară - RIBA (recombinant
immunoblot assay) care să indice reactivitatea faţă de 2 antigene virale.
O dată cu îmbunătăţirea testelor screening şi a tehnicilor moleculare, confirmarea prin RIBA devine
din ce în ce mai puţin necesară (excepţie băncile de sânge).
Testarea pentru ARN-HCV (prin PCR) confirmă diagnosticul şi cuantifică numărul de copii virale în
sânge (viremie). Aproape toţi pacienţii cu infecţie cronică au ARN-HCV detectabil în sânge .
4;5
Recomandări pentru determinarea anti-HCV
• diagnosticul de infecţie acută/cronică sau în antecedente cu virusul hepatitei C;
• screening-ul produselor de sânge şi al donatorilor;
• screening-ul prenatal, în scopul prevenirii transmiterii infecţiei la făt .
1;4
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) . 3
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare. Se lucrează imediat, dacă
acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
3
Volum probă - minim 0.5 mL ser 3
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate;
specimen contaminat bacterian; specimen care conţine azidă de sodiu .
3
Stabilitate probă - serul este stabil 5 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C; evitaţi decongelarea/
recongelarea .
3
Metodă - imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA).
Testul utilizează antigene derivate dintr-o proteină structurală (core) şi 2 proteine non-structurale
(NS3 şi NS4) ale HCV; NS3 - antigenul imunodominant HCV - este obţinut prin recombinare
genetică şi este “reînfăşurat” pentru a se obţine o activitate imunologică crescută; testul prezintă o

202