Page 199 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 11
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI VIRALI

• miez proteic (AgHD) reprezentat de 2 proteine;
• înveliş care îşi are originea în HBV şi care conţine toate cele 3 tipuri de proteine AgHBs. Din acest
motiv, detectarea Ag HD necesită o tratare a probelor cu detergenţi care să înlăture Ag HBs.
Hepatita D prezintă trei tablouri clinice principale, diferite în ceea ce priveşte severitatea simptomelor .
1
Ca o regulă, simptomele hepatitei D sunt mult mai severe decât cele observate în infecţia cu HBV
sau în alte hepatite virale. Depistarea celor trei markeri serologici ai hepatitei D (Ag HD, anti HD IgM
şi anti-HD totali), după detectarea AgHBs, permite diagnosticarea şi caracterizarea diferitelor forme
de hepatită D:
• coinfecţia: când pacientul este infectat cu HBV şi HDV în acelaşi timp; în acest caz simptomatologia
este în general aceeaşi cu cea din hepatita B acută. În cele mai multe cazuri, se ajunge la o vindecare
completă; cronicizarea este rară;
• suprainfecţia: când pacientul s-a infectat cu HBV şi ulterior cu HDV. În acest caz boala este mai
severă şi poate evolua către o formă fulminantă a hepatitei sau se poate croniciza. Ca o regulă,
răspunsul anticorpilor la suprainfecţie este mai rapid decât în cazul coinfecţiei;
• infecţia cronică: este mai severă decât hepatita B cronică.
Căile de transmitere ale infecţiei HDV sunt parenterale, mai rar sexuale şi perinatale . 1
AgHD este detectabil numai în serul anumitor pacienţi şi de obicei doar în faza precoce (primele
2 săptămâni) a infecţiei acute cu HDV. Odată cu apariţia anticorpilor specifici, Ag HD devine
nedetectabil în ser, deoarece reactivitatea sa antigenică este mascată de anticorpii endogeni .
2
Recomandări pentru determinarea AgHD
• diagnosticul infecţiei acute cu HDV;
• monitorizarea infecţiei cronice cu HDV 1
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) 1
Specimen recoltat - sânge venos 1
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator 1
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă
acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C 1
Volum probă - minim 0.5 mL ser 1
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate;
specimen contaminat bacterian .
1
Stabilitate probă - serul este stabil 24 ore la 2-8°C; timp îndelungat la -20; evitaţi decongelarea/
recongelarea 1
Metodă - ELISA 1
Valori de referinţă - Ag HD negativ 1
Limite şi interferenţe
Ag HD din ser este detectabil numai la anumiţi pacienţi şi de obicei doar în primele stadii, prima sau
a doua săptămână a infecţiei acute. După apariţia anticorpilor HDV, testul pentru antigen este de
obicei negativ .
1
• Interferenţe analitice
Contaminarea bacteriană sau inactivarea prin căldură a probelor poate afecta valorile absorbanţelor
şi prin urmare poate conduce la rezultate eronate; trebuie evitată adăugarea de conservanţi la

199